Iar se dezgheață în România conflictul între pensionarii civili și cei cazoni. Nu vă speriați că nu miroase a iarbă de pușcă. E vorba de numai o gâlceavă în jurul cazanului cu ciorbă din care statul ne toarnă cu un polonic găurit. Mai exact, animozitățile dintre gradații angajați în armată, care ar fi primit solde și apoi pensii excepționale. Atât de mari încât păreau o sfidare față de veniturile celor care au lucrat tot la stat, dar fără stele pe epoleți, fără centuri și diagonale. Și n-au adus pagube mai mari economiei naționale. Dimpotrivă, ei sunt cei care au purtat hamul și jugul tuturor poverilor și au simțit biciul pe spinare.
S-a indus în populație ideea că armata a fost parazitară. Adică n-a făcut altceva decât să consume. Cu câteva excepții când a ieșit la dezăpezire, la recoltat porumb din câmp și, ultima dată, din ordin, în stradă, să tragă în primii revoluționari.
Ajuns la fundul sacului cu finanțele țării, premierul de atunci, care nu era lipsit de imaginație cum se credea, n-a găsit altă ieșire decât să mutileze salariile, să arunce bugetarii în șomaj și să taie pensiile. Partidul la putere, guvernul, parlamentul și președintele țării l-au sprijinit, cât au putut. Și s-a pus pe treabă omul care știa de mic să mânuie coasa și să despoaie de coajă copacii doborâți… Și s-a apucat să egaleze veniturile în modul democratic proletar. Cât mai aproape de un numitor comun că, doară, toți mâncăm cu o singură gură și avem câte un singur stomac. Dar ciudat, în același timp s-au menținut și au sporit unele salarii și pensii și mai nesimțite. Și au fost avansate cohorte întregi de generali, cu pensii și mai mari.
Dar marea întrebare este ce am câștigat noi, cei sărăciți și oropsiți din amputarea pensiilor ofițerești? Unde au mers acei bani, ce s-a făcut cu ei? Au intrat mai mulți bani în școli, în spitale? S-au ieftinit medicamentele și alimentele? S-au oferit mai multe locuri de muncă? Au fost dați afară mai puțini salariați?
Dar a venit campania electorală. Opoziția avea nevoie de voturi. Reprezentanții ofițerimii exercitau presiuni și obțineau angajamente. Și iată ziua când cei ajunși la putere prin votul voinței populare, trebuie să se țină de cuvânt. Dar de unde bani pentru reîntregirea veniturilor pierdute pe vremea tăierilor? FMI, în fața căruia ne plecăm, de voie, de nevoie, a lăsat libertate guvernului să satisfacă cererile cazone, cu condiția să nu se atingă de împrumuturi.
Și cum nu cădea mană din cer, USL a intrat în derută. Singura sursă găsită de domnul Ponta a fost un impozit pe veniturile mai substanțiale ale civililor. Solidaritate obligatorie. „Iau de la tine, să-ți dau ție!”.
Dar atât liberalii naționali cât și cei democrați refuză o asemenea inițiativă.
Ce rămâne de făcut? Să se ia cu japca de la sănătate, de la învățământ, de la asistența socială? De la bugetari, de la pensionarii din stratul de jos? „Pensiile nesimțite” vor deveni și parazite? Cu rădăcinile înfipte în sărăcia noastră, de unde să soarbă și ultima picătură de sevă?
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii