Radioamatorismul a însemnat pentru piteșteanul Laurențiu Codreanu o pasiune mai puternică decât viaţa, o jumătate de secol activând în cadrul acestui sport care presupune pricepere, efort, dăruire, fraternitate, prietenie, colegialitate, întrajutorare şi altruism. Laurenţiu Codreanu s-a născut în Piteşti la 17 aprilie 1946. A absolvit liceul și numeroase cursuri de perfecţionare pe linie tehnică şi de cunoaştere a limbilor engleză şi franceză.
S-a înscris în prima serie a cursurilor de radioamatori din Piteşti
În perioada 1964-1966 Codreanu a fost militar în termen într-o unitate de artilerie din municipiul Brăila, acolo unde s-a specializat în transmisiuni. Apoi, între anii 1966-2009 a fost angajat la UM 01714 Piteşti, de unde de altfel s-a și pensionat. „În anul 1959, povesteşte Larry, mi-a căzut întâmplător în mână cartea Ghidul radioamatorului constructor, autori Mihai Tanciu și George Racz, publicată de Editura Tineretului în 1958. O carte excepţională, scrisă cu profesionalism şi în mod evident cu scopul de a fi pe înţelesul tuturor, atât al celor mai familiarizaţi cu problemele legate de electronică în general şi radiotehnică în special, cât şi al celor total neiniţiaţi, aici încadrându-se în special elevi de diverse vârste, dar atraşi întâmplător sau nu de mirajul radioului. Eram interesat de mai mult timp de construcţiile radio, cred că de prin clasa a VI-a sau a VII-a, dar cu radioamatorismul am intrat în contact din întâmplare în vara anului 1961 când l-am cunoscut pe Mihail Şerbănoiu, preşedintele Radioclubului Argeş”. Etajul schimbător de frecvență al superheterodinei radioamatorului începător a fost prima construcţie a lui Larry Codreanu. „În octombrie 1962 s-a deschis prima serie a cursurilor de radioamatori din Piteşti, la care bineînţeles că m-am înscris imediat. Cursul a fost foarte bine organizat şi cu o dotare materială excelentă. Trebuie subliniat că între anii 1953 şi 1962 activitatea de radioamatorism, ca şi cea a altor sporturi tehnico-aplicative, s-a desfăşurat sub controlul AVSAP, adică Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei”, a mai spus Codreanu.
În 1964 a primit diploma de radioamator din partea ONU
La data de 14 iulie 1963 piteșteanul nostru a obţinut Certificatul de Radioamator de Emisie-Recepţie, categoria a III-a, nr. 46 din 14.07.1963. „Spre sfârşitul anului 1963 pe lângă receptorul USP pe care îl aveam acasă, am construit evident că ilegal, un emiţător cu un 6J7 oscilator și un 6P6S în final şi am început să fac pe şest QSO-uri CW în banda de 7 MHz, folosind indicative ale câtorva radioamatori locali despre care ştiam precis că la ora respectivă erau la serviciu, iar uneori, noaptea, pe indicativul YO7KFA. Am depus dosarul de autorizare la sfârşitul anului 1966 şi după perioada de verificări, obişnuită pe atunci, am primit autorizaţia de radioamator de emisie clasa a III-a la 4 martie 1967, cu indicativul YO7AQM pe care îl am şi în prezent”. În anul 1971, Biroul Federal al Consiliul Naţional Pentru Educaţie Fizică şi Sport i-a atribuit lui Codreanu Clasificarea Sportivă de Categoria I-a, iar la 28 august 1964 a primit diploma de radioamator din partea ONU conferită pentru legături cu ţări membre în ONU. Pentru Laurenţiu Codreanu Y07-6031, această diplomă este oferită de W0IUB în speranţa că legăturile de radioamatori vor sprijini oamenii din toate ţările să convieţuiască împreună în pace şi înţelegere. „Azi este mai simplu, mai comod şi uneori poate mai ieftin să cumperi decât să construieşti. Cred că numărul celor pasionaţi de construcţii şi în special de construcţii mai complexe, s-a redus considerabil în rândul celor mai tineri şi rămâne de văzut dacă este un lucru bun sau nu”, a mai adăugat maestrul.
Codreanu, Kuti și Șerbănescu – promotorii radioamatorismului argeșean
Deşi nu a fost militar de carieră Codreanu este apreciat pentru contribuţia deosebită adusă la creşterea prestigiului structurii militare în care şi-a desfăşurat activitatea peste 33 de ani. Alături de maeştrii sportului Ioan Şerbănescu şi Ioan Kuti a fost promotorul lansării sportului argeşean în domeniul radioamatorismului pe locuri de podium în competiţiile naţionale şi internaţionale. „Radioamatorii sunt oamenii care pot fi numiţi pe drept cuvânt profesionişti. Ei ştiu să monteze nişte piese, cum să construiască o reţea, cum să obţină şi să transmită informaţii dintr-un loc în altul, atunci când toate celelalte sisteme de comunicaţii au încetat să mai funcţioneze. Nu cred că aceasta mai poate fi numit amatorism. După pensionare, în 1999, mai spune Codreanu, timpul mi-a permis să particip la aproape toate edițiile Campionatului Național de Creație Tehnică și la câteva ediții ale Concursului Național de Soft pentru amatori unde am prezentat o parte din lucrările realizate și am obținut numeroase medalii și diplome. Ca o constatare de final apreciez că în generația radioamatorilor anterior de 1989 procentul radioamatorilor buni constructori indiferent de profesia de bază era considerabil mai mare decât în prezent și asta dintr-un motiv foarte simplu și evident: din cauza posibilităților extrem de reduse de cumpărare de pe piață a aparaturii necesare, erai pus în situația de a-ți construi singur cele necesare sau de a nu le avea”.
M.I.
0 Comentarii