În data de 13 iulie 1878, după luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri ale Europei, este semnat Tratatul de pace de la Berlin, care prevedea printre altele și recunoașterea independenței României. (Foto: Participanții la semnarea Tratatului de pace de la Berlin 1878)
Cele şapte mari puteri europene participante au fost Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck. Din partea statului român a participat Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, care a avut un discurs foarte curajos pentru acele vremuri.
Conform prevederilor Tratatului de la Berlin:
România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independenţa deplină, România putea să-şi înfăptuiască nestingherită politica externă şi internă;
Erau recunoscute României următoarele teritorii: Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;
Se recunoştea independenţa Serbiei, Muntenegrului şi României (conform Tratatului de pace de la San Stefano), cu condiţia acordării drepturilor de cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decît cea creştină;
Judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad erau încorporate din nou Rusiei Ţariste;
Principatul autonom Bulgaria, conceput în granițe foarte mari în Tratatul de la San Stefano și plasat sub influență rusă, era simţitor micşorat. Se constituia provincia autonomă Rumelia, condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă;
Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia şi Herţegovina;
Anglia lua Insula Cipru, în urma unei înţelegeri cu Turcia;
Se creau condiţiile pentru desăvârşirea unităţii naţionale de stat prin unirea celorlalte teritorii româneşti aflate sub dominaţie străină: Transilvania şi fragmentele Moldovei (Bucovina şi Basarabia ţaristă).
0 Comentarii