În ziua de 4 August 1916 s-a încheiat Tratatul de alianță dintre România și Antanta (4/17 august 1916)
Tratatul de alianţă dintre România şi Antanta (4/17 august 1916 la Bucureşti)
Tratatul de alianță a României cu Antanta a fost un acord internațional, secret, încheiat între guvernul român și guvernele Antantei (1) având ca obiect principal intrarea României în război, de partea acestei alianțe, pe timpul Primului Război Mondial. Acordul a fost semnat la 4/17 august 1916 la București, în locuința lui Vintilă Brătianu, de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei la București.
Principalele prevederi ale acordului prevedeau recunoașterea de către Antanta a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români din Transilvania, Crișana, Maramureș, Bucovina și Banat, precum și de a fi tratată similar în cadrul conferințelor de pace ca și ceilalți aliați. În schimb România se obliga de a declara război Imperiului Austro-Ungar în termen de două săptămâni. Tratatul era însoțit de o convenție militară. De asemenea părțile se obligau să țină un secret absolut asupra existenței și conținutului acordului.
Tot într-o zi de 4 august, însă 1919, Armata română a intrat victorioasă în Budapesta.
Asta a însemnat sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria.
La 3 august 1919, patru escadroane de roșiori, dintre care unul din Craiova, au pornit spre Kecskemét.
Grupul avea patru sute de cavaleriști și era dotat cu două tunuri și zece mitraliere.
Colonelul Rusescu, fără ordin, a pătruns în Budapesta si în jurul orei 20, detașamentul român a descălecat în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josef”. Foto principal: Armata română intră în Budapesta
Citește și:
- Expoziția „Comorile zonei etnografice Vlașca”, de la Muzeul Golești, o incursiune în trecut din care te întorci mai bogat
- Primul film artistic despre Zavaidoc
- Semnal editorial. Gheorghe Smeoreanu – „Dragă Occidentule”
A doua zi, la ora optsprezece, aflat în centrul bulevardului Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române care opera în Ungaria, generalul Mărdărescu, va privi defilarea militarilor români din Divizia 1 Vânători.
Acțiunea pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu.
Acesta a luat măsuri disciplinare împotriva ofițerului care îndrăznise să îi știrbească aura victoriei.
Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 și nu de 3 august, ca dată a ocupării capitalei ungare, acțiunea din 3 august fiind tratată cu discreție.
Așadar, războiul împotriva Ungariei comuniste a fost condus de generalul Gheorghe Mărdărescu, care s-a aflat in fruntea trupelor din Transilvania începînd din 12 aprilie 1919.
Generalul Gheorghe Mărdărescu (dreapta) pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta
Capitala Ungariei, Budapesta, a fost cucerită de trupele române fără niciun ajutor militar aliat, ea fiind singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerînd războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau o consecinţă imediată a lui.
Meritul armatei române este imens, ţinînd cont că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor.
Atât trupele franco-sârbe din sud, cît şi cele cehoslovace, s-au mişcat mult mai tîrziu şi fără sa participe direct la lupte, ocupînd doar zone de securitate în Ungaria, după ce armata bolşevică ungară a fost zdrobită de cea română.
Cu atât mai importantă apare victoria românească, cu cît România, în acea perioadă, ducea un război pe două fronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolşevice ce făceau dese incursiuni în Basarabia, încercînd să răscoale populaţia şi să reocupe teritoriul dintre Prut şi Nistru pentru a-l aduce în “marea familie sovietică“, aşa cum vor face cu Ucraina si alte teritorii în anii 1920.
0 Comentarii