În ziua de 27 Februarie 272 s-a născut împăratul roman Constantin cel Mare
Constantin I a fost proclamat împărat roman în anul 306, de legiunile din Britania.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 274 d.Hr., la Niš, în Imperiul Roman cunoscut sub numele Constantin cel Mare (în greacă: Κωνσταντῖνος ὁ Μέγας) sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.
Citește și: Primul apel al MIPE din cadrul PNRR pentru investiții în turism și cultură
A fost o figură dominantă a secolului al patrulea, în timpul domniei sale întărindu-se și răspândindu-se mult credința creștină, pe care a legalizat-o prin Edictul de la Milan din anul 313 (Edictum Mediolanense), o scrisoare semnată de Licinius și Constantin care garanta toleranța religioasă în Imperiul Roman.
Licinius guverna partea de est a imperiului, iar Constantin conducea provinciile din vest. Cei doi s-au întâlnit în palatul imperial din Mediolanum (Milano de azi), pentru a sărbători nunta lui Licinius cu sora lui Constantin I și aici au semnat textul scrisorii, care anula persecutarea creștinilor instituită în timpul lui Diocletianus.
Împăratul Constantin I a dus o politică militară, religioasă și economică profund reformatoare, care i-a permis să reunească sub unica sa autoritate un Imperiul Roman slăbit și divizat. S-a debarasat de împărații Maxentius în 312 (Bătălia de la Podul Milvius) și de Licinius în 324 (bătălia de la Adrianopole). Domnia sa a văzut stabilirea libertății religioase individuale, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor (Edictul de la Milano, 313).
A pus provizoriu capăt disensiunilor dintre Bisericile Răsăritene convocând Primul conciliu de la Niceea(325), și și-a afirmat autoritatea în domeniul religios. A instaurat o monedă stabilă (Solidus, în 312), a dezvoltat administrația centrală, a apărat frontierele Imperiului contra atacurilor francilor, alamanilor, sarmaților, goților și sassanizilor. A fondat, în 330, o nouă capitală cu numele său, Constantinopol (actualul Istanbul).
Citește și: Un absolvent de seminar din Curtea de Argeş este singurul chitarist cu atestat de flamenco din România
Reformele sale au favorizat din plin avântul Creștinismului, spre care s-a întors treptat, devenind unul dintre sfinți pentru Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică. Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor (în greacă ισαποστολος, „izoapostolic” sau „întocmai cu apostolii”).
Constantin I, pentru a încuraja creştinii, a stabilit ca zi de odihnă duminica, a permis eliberarea sclavilor printr-o declaraţie în biserica (333), a permis Bisericii să primească moşteniri şi a acordat dreptul justiţiabililor de a alege între instanţa civilă şi medierea unui episcop.
Tot Constantin a luat hotărârea de a restaura Bizanțul și de a face din el capitala imperiului.
În noiembrie 324 a stabilit în mod oficial hotarele noului său oraș, mărind cam de 4 ori suprafața acestuia. Noul oraș a devenit un centru al creștinismului, reședința unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma.
“Noua Romă”, care a luat numele de Constantinopol (orașul lui Constantin), a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec.
Citește și: Cum s-a pierdut Palatul Culturii Piteşti şi o grevă a foamei inutilă
0 Comentarii