Foto principală: Th.Aman-Hora Unirii la Craiova
Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă la baza României moderne. Împrejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române, astfel că Statul naţional român s-a format treptat, Unirea din 1859 desăvârșindu-se în 1918, când lupta pentru unitatea poporului român a fost încununată de victorie.
Voinţa de unire a fost exprimată clar şi puternic încă în timpul revoluţiei de la 1848, iar după revoluţie Unirea a devenit problema centrală, dominantă, a vieţii politice româneşti, o idee care a pus în mişcare toate păturile sociale.
Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 şi care înfăptuise revoluţia de la 1848 avea în frunte înflăcăraţi patrioţi, ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Mălinescu, Constantin A. Rosetti, fraţii Ion şi Dim. Brătianu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orăşanu ş.a.
Fruntaşii revoluţionari din 1848 au întreprins o amplă acţiune de propagandă în favoarea Unirii atât în ţară cât şi în străinătate.
Răspândiţi în diverse centre europene (Viena, Frankfurt, Paris, Londra, Constantinopol), patrioţii români au desfăşurat o laborioasă și entuziastă activitate, pentru a crea un puternic curent de opinie în sprijinul cauzei româneşti.
Unirea Principatelor Române – problemă europeană.
Citește mai departe in cersipamantromanesc.wordpress.com
0 Comentarii