Carol Davila, pe numele de naștere Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) (n. 1828, Parma, Ducatul Parmei – d. , București, România) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române (2003).
A urmat cursurile Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. A sosit în Țara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. Ar fi trebuit să stea în Țara Românească doar 3 ani, dar a rămas până la sfârșitul vieții sale. A venit încă din 1853 în București, invitat fiind de domnul Barbu Știrbei pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din București. În 1860 a fost ridicat la rangul militar de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independență.
A modelat viața medicală sub trei domnitori, cu care a avut relații de prietenie. În București, la sosire, l-a impresionat pe domnitorul Barbu Știrbei când s-a prezentat, după doar trei zile, cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domnitor pe care l-a câștigat Davila de partea lui a fost Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, i-a dat numele de Elena Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Al treilea domnitor a fost Carol I, sub a cărui protecție și-a desăvârșit în cea mai mare măsură opera.
Prima sa soție a fost Maria Marsille, fiica unui medic francez (Alphonse Constant Marsille) și a unei boieroaice din Țara Românească. Ea s-a stins din viață în martie 1860 (în vârstă de 24 de ani), după doar un an de căsătorie, la nașterea unui copil. La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana Racoviță, nepoata Goleștilor, o frumusețe brunetă, suplă, cu trăsături nobile. În februarie 1862 s-a născut primul copil, Alexandru, viitorul scriitor și om de teatru. Au urmat două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Carol Nicolae Davila. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii.
Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii.
-
Ana Davilla cu fiul
(Sava Henția) -
Ana Davilla (Sava Henția)
-
Medicul Carol Davila, portret de Theodor Aman
La 13 ianuarie 1874, soția sa, Ana, moare. Rămas văduv, cu patru copii, Davila a continuat să muncească cu și mai multă îndârjire, până la moarte, adică până la 24 august 1884. A făcut parte din caracterele mari ale secolului și a încearcat să formeze caracterul și la elevii săi. Elevii săi au fost trimiși la marile facultăți din Europa: Paris, Roma, Berlin și Viena și s-au întors doctori în medicină. Ulterior, au devenit profesori la facultatea înființată la București. „Ne recomanda să fim cinstiți și să nu ne lăsăm mituiți.” spuneau foștii săi elevi. Pe cartea sa de vizită nu era scris decât un singur cuvânt: DAVILA.
La solicitarea Ministerului de Război, Constantin Brâncuși a executat un bust din bronz al generalului Carol Davila, pentru a fi amplasat în curtea Spitalului Militar Central.
Bustul generalului Carol Davila – Sculptură de Constantin Brâncuși din 1903, expusă în curtea Spitalului Militar Central din București- Citește și: Expoziţie de artist muscelean. Actorul Thury Ştefan a împlinit 80 de ani
- Importanța meritelor generalului Carol Davila în punerea bazelor medicinei moderne din România, este recunoscută și prin faptul că unele dintre cele mai importante instituții de sănătate îi poartă numele, precum Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Spitalul Universitar de Urgențe Militar Central „Dr. Carol Davila”, Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” ș.a.
0 Comentarii