În ziua de 24 Aprilie 1953 a murit, în închisoarea comunistă de la Sighetul Marmaţiei, Gheorghe I.Brătianu – istoric, om politic, membru al Academiei Române
Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 21 ianuarie 1898 la Ruginoasa, jud. Iasi. Era fiul lui Ion (Ionel) I.C.Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Citește și: Patriarul Kirill al Moscovei pledează pentru depăşirea conflictelor în mesajul său de Paşte
În 1924 a devenit profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi, iar din 1940 a Universității din București.
În 1942 este ales membru titular al Academiei Române, iar între 1935-1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București. În anii ’30 a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase special.
Principala sa operă literară este O enigmă și un miracol istoric: poporul român.
În 1947 a fost înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, iar în septembrie i se fixează domiciliu forțat și i se interzic contactele externe.
La 9 iunie 1948 – odată cu reorganizarea Academiei Române – care a luat numele de Academia R.P.R. – i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, și altor 97 de personalități științifice și culturale românești.
Citește și: Poveste adevărată de Paşte, trăită de arhiepiscopul Calinic la Robaia
În noaptea de 7/8 mai 1950 este arestat de Securitatea comunistă și întemnițat la închisoarea Sighet, fără să fi fost judecat și condamnat.
A murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiții încă neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii.
După alte surse ar fi fost bătut de un gardian până când a murit.
0 Comentarii