La 18 iulie 1938 se stingea din viață Regina Maria, una dintre cele mai importante și iubite personalități din istoria României. Considerată de mulți istorici drept „regina-soldat” și „mama răniților”, Maria a rămas în memoria românilor pentru curajul său din timpul Primului Război Mondial, dar și pentru contribuția decisivă la recunoașterea internațională a României Mari.
Născută la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în Marea Britanie, sub numele Marie Alexandra Victoria, viitoarea regină era fiica principelui Alfred al Marii Britanii, duce de Edinburgh și principe de Saxa-Coburg-Gotha, și a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. Totodată, era nepoata celebrei regine Victoria a Marii Britanii.
La doar 16 ani s-a logodit cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, iar căsătoria lor a avut loc la 29 decembrie 1892. După urcarea pe tron a lui Ferdinand, în 1914, Maria a devenit regina României.
Regina care a ales cauza României
În anii premergători Primului Război Mondial, Regina Maria s-a pronunțat constant în favoarea apropierii României de Antanta și s-a opus intrării țării în război de partea Puterilor Centrale, deși provenea dintr-o familie cu puternice legături germane.
În timpul războiului, și-a urmat soțul în refugiul din Moldova și s-a implicat direct în îngrijirea răniților și bolnavilor. A lucrat în spitalele militare, a vizitat neobosit frontul și a devenit un simbol al speranței pentru soldați și pentru populația încercată de război.
Legătura dintre Regină și Armata Română a fost una aparte. Ea a fost numită comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori, însă respectul militarilor s-a câștigat prin fapte, nu prin titluri.
Scriitorul și voluntarul britanic Arthur Gold Lee descria astfel devotamentul suveranei:
„Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la căpătul soldaților tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, ținându-l de mână ore întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea că ea îi înlocuia mama, iar când vedea că i se apropie sfârșitul îl lua în brațe și îi sprijinea capul pe umărul ei până când își dădea sufletul.”
În vara anului 1917, Regina Maria a mers chiar în sectorul de front de la Cireșoaia, unde, purtând uniformă militară, s-a aflat la doar aproximativ 200 de metri de liniile inamice.
„Războiul rămâne pagina ei de glorie”
Omul politic Constantin Argetoianu, unul dintre contemporanii săi, îi recunoștea meritele într-unul dintre cele mai cunoscute pasaje din memoriile sale:
„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama de molimă... Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești.”
După încheierea războiului și încoronarea de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, Regina Maria a devenit unul dintre cei mai importanți ambasadori ai României Mari. Vizitele și demersurile sale diplomatice au contribuit la consolidarea imaginii internaționale a statului român întregit.
Trecerea la Ortodoxie
Deși crescuse în tradiția anglicană și apoi fusese apropiată de confesiunea protestantă, Regina Maria a fost primită oficial în Biserica Ortodoxă Română la sărbătoarea Bunei Vestiri din anul 1926. Ceremonia s-a desfășurat la Palatul Regal, în prezența Patriarhului Miron Cristea, marcând încă o apropiere simbolică de poporul pe care îl slujise întreaga viață.
Ultimul drum
Regina Maria a murit la Castelul Pelișor, la Sinaia, în dimineața zilei de 18 iulie 1938, după o lungă suferință.
Funeraliile sale au rămas în istoria Armatei Române printr-un gest fără precedent. Militarii i-au adus un ultim omagiu salutând-o cu baionetele înfipte în pământ și cu armele întoarse cu patul în sus, un ceremonial unic, care nu a mai fost acordat niciunei alte personalități.
Prin testament, Regina Maria a cerut ca trupul să-i fie înmormântat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să-i fie depusă într-o raclă, în capela Stella Maris din Balcic, locul pe care îl iubea nespus. După cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, relicva a fost mutată la Castelul Bran, iar din 2015 inima Reginei Maria se află la Castelul Pelișor, așa cum și-au dorit reprezentanții Casei Regale și autoritățile române.
La aproape nouă decenii de la moartea sa, Regina Maria continuă să fie una dintre figurile emblematice ale istoriei României, simbol al curajului, al datoriei și al devotamentului față de țară.
0 Comentarii