Crescut într-o familie cu tradiție muzicală – tatăl său, Theodor, diplomat de carieră, era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, o excelentă pianistă, iar naș la botez i-a fost George Enescu. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui ”copil minune”, dându-i în schimb o educație artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.
Între timp este admis la Conservatorul din București, pentru ca în 1934 să participe la concursul internațional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici ia și lecții de compoziție cu Paul Dukas și Nadia Boulanger și de artă dirijorală cu Charles Munch.
În 1936 își începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa continuând să crească cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la București, unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniându-l pe George Enescu.
În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soție, pianista Madeleine Cantacuzino, de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu și decide să se stabilească în Elveția, unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Își continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.
Citește și Primarul Gentea lansează dezbaterea publică – Stadioane moderne din fonduri CNI, pentru fotbal și atletism, la Pitești
În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranțe în efectele curative ale cortizonului, de curând descoperit, și cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească.
La 16 septembrie 1950 are loc ultimul lui concert public la Besançon (Franța). În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așează la pian și interpretează motivul ”Jesus bleibt meine Freude” din cantata ”Herz und Mund und Tat und Leben” de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.
Citește și Jean Vlădoiu, managerul FC Argeş, spune lucrurilor pe nume: „Voi mai rămâne şi anul viitor doar dacă ne calificăm în play-off. Altfel, bagajul meu este făcut”
În satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș se află Casa Memorială Dinu Lipatti. Edificiul a fost ridicat de către tatăl celebrului pianist între anii 1938 respectiv 1943. Aici a fost locul în care Dinu Lipatti și-a trăit cele mai deosebite clipe din copilărie, dar și locul în care sunt păstrate cu sfințenie obiecte de o neprețuită încărcătură, din punct de vedere cultural.
Cei 16 ani de carieră, din cei prea puțini 33 de viață l-au poziționat pe Dinu Lipatti printre marii pianiști din lume, fiind ales post – mortem membru al Academiei Române. Să nu uităm că Dinu Lipatti este considerat unul dintre muzicienii pianiști de mare personalitate împreună cu Rubinstein, Horowitz sau Fischer. Distincția și eleganța sunt regăsite adesea în interpretările sale, dar și în opera sa componistică.
0 Comentarii