Dacă ar fi să cred ce spun unii despre alții, cei care se bat pentru putere, țara asta ar rămâne neguvernată sau ar fi condusă de aventurieri, tâlhari, corupți și coruptibili, setoși de putere ca vampirii de sânge, care își vor înfige colții în gâtul patriei, venali, imaturi, maniaci, mincinoși, parveniți, handicapați, nebuni, vânduți, traseiști și într-o mie de alte feluri. Dar cum să nu le dau crezare când numai asta aud pe toate posturile românești de televiziune privatizate și neprivatizate și le citesc în toate ziarele. Politicieni, nepoliticieni, băsiști, pontiști, antoniști, stăniști, nemțiști, vadimiști, gădiști, schimbiști, traseiști și oricine are, n-are o părere, dar își vâră nasul unde îi fierbe, nu-i fierbe oala.
Seară de seară, noapte scurtă de vară, cântă cocoșii a treia oară. Pe dibuite, pe pipăite, pe nimerite apăs pe butoane ca să îmi clătesc ochii cu altceva înainte de a visa, să nu am coșmar în somn…
Marchiza, coafată, fardată, parfumată, sânii deasupra centurii albi și pe jumătate goi scoate din corset un pistol și trage în marchiz, pe care îl rănește mortal ca să îl înfunde pe contele ce îi fusese amant, dar se încurcase cu o servitoare. Și tocmai când vine garda să-l aresteze, îmi apare sub pleoape omul în tricou albastru, președintele ales, dar suspendat, care din fața garajului îi amenință pe pușcăriabili că vor fi vârâți după gratii.
Povestea care urmează nu știu dacă este de pe ecran sau scornită de mine în crâmpeiele mele de somn: un domn oacheș, cu mustăcioară și cu ochi de carnasier, pacoste parcă îl cheamă, sau părjol, n-are nicio importanță, este certat cu dispreț de consoartă că n-a fost în stare să ajungă primar. Că ce, Lis e mai frumos ca tine, Videanu mai hoț, Băsescu mai deștept, Halaicu mai suspect, Oprescu mai breaz? Ei cum de au ajuns și tu ai căzut în fund de la prima încercare? Ce mâ încântă pe mine că ești craiul mahalalelor și regele gunoaielor? Și, furioasă, îi aruncă proteza pe ușă și fuge pe fereastră la mama acasă. Iar el face plângere la poliție că dumneaei a abandonat domiciliul și a sechestrat copiii. În timp ce omul cu tricou albastru îi avertizează pe primari că dacă vor executa ordinele primite, vor ajunge cu mâinile în cătușe, ca și funcționarii care vor da seamă în justiție pentru lovitura de stat.
Iat-o și pe frumoasa domnă și fatală care ne mărturisește că s-a strecurat clandestin în palatul de la Cotroceni, mânată de cine știe ce nostalgie, și când a ridicat cearșaful de pe patul în care știa că veghează la bunul mers al țării foștul președinte, îl găsește în așternuturi pe cel interimar. Care, după părerea sa, ar trebui să doarmă jos, pe preș, până la hotărârea definitivă a curții constituționale. Se îngână ziua cu noaptea, confuzie totală, îmi vâr capul sub robinet să mi se lumineze mintea.
Ultima știre: vine americanul! Care va da cu banul… Nici cap, nici pajură, paraua cu două fețe s-a oprit pe cant, ca în gară la Deveselu. Semn că se va întâmpla cam așa: președintele ales își va relua locul din care a fost vremelnic înlăturat. Și vom avea pentru o vreme – nimeni nu poate să spună cât – o putere bicefală. Un cap prezidențial pe centru – dreapta și unul guvernamental pe centru – stângă. Parlamentul nu contează decât ca masă de manevră, după cum s-a mai văzut.
Vor intra cele două capete în armonie? Vor ajunge la înțelegere pentru a repara câte ceva din dezastrul pe care l-au provocat? Sau țeasta PDL-istă și țeasta USL-istă nu vor înceta să sfâșie țara?
Dar mai e o variantă, cea de împăcare foarte dăunătoare: ”Voi aveți pușcăriabilii voștri, noi pe ai noștri, hai să-i iertăm și să se făcem că nu-i vedem. Avem o droaie de parlamentari de la voi, de la noi, căutați de DNA, păi să nu-i aruncăm în gura justiției. Că ne-au fost și ne sunt încă de folos cu câte ceva. Să-i lăsăm în pace pe regii asfaltului și pe privatizații venali și ilegali, că sunt tot de-ai noștri. Să-i lăsăm să fure cât mai e ceva de furat, că tot se alege praful.
Băieți deștepți aveți și voi, avem și noi, ca lupii în zăvoi…”
Nu cumva acestea sunt temele pregătite pentru un viitor protocol subteran?
Nu am îndoială că viitoarea putere din această țară va fi bicefală! Dar mi-e teamă în egală măsură și de o încăierare continuuă, și de o monstruoasă coaliție…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii