Web Analytics

„Vreau un dac în Bucureşti”, proiect inspirat după studiile unui profesor de la UPIT

de | 27.06.2019 13:17 | Cultură

# Proiectul realizării celei mai mari sculpturi în marmură a unui dac a avut la bază studiile profesorului Leonard Velcescu de la UPIT, acesta fiind doctor în artă la prestigioasa Universitate Sorbona # Statuia este înaltă de 2,5 metri și a fost dezvelită la Muzeul Național de Istorie a României pe 25 iunie
Marți, 25 iunie, la Muzeul Național de Istorie a României a fost dezvelită cea mai mare sculptură în marmură a unui dac. Monumentul a fost realizat de Asociația „Identitate Culturală Contemporană” (AICC România), cu sprijinul istoricului Leonard Velcescu, doctor în artă și istorie veche la École de Pratique des Hautes Études (Sorbona), și a regretatului academician Alexandru Vulpe. Pornind de la lucrarea lui Leonard Velcescu, “Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică”, premiată de Academia Română, în care sunt inventariate toate statuile dacilor realizate de romani, echipa AICC, împreună cu academicianul Alexandru Vulpe, a ales să realizeze copia unui monument antic reprezentativ pentru istoria noastră.
Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Vreau un dac în București” are propria poveste și un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roșu, un material mult mai dur decât marmura, ce a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. În urma campaniei organizate de AICC România, sute de donatori au contribuit la finanțarea proiectului, realizat în totalitate din fonduri private.

Lucrarea cântărește 3 tone și a fost realizată la Florența

Trei tone de marmură au fost necesare pentru monument, iar rezultatul este impresionant – sculptura măsoară 2,5 metri și redă fidel trăsăturile unui locuitor al Daciei. Nobilul dac – un tarabostes – poartă căciula specifică rangului său social, este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci. Pentru a putea fi reprodusă, statuia a fost scanată cu ajutorul unui scanner mobil. Imaginile rezultate au fost asamblate într-un software care a reconstituit un model digital al lucrării, cu un grad de fidelitate de aproape sută la sută față de original. A urmat sculptura realizată de un braț robotizat, care a decupat piatra în izobare care reproduceau forma generală a lucrării și apoi, cu instrumente de precizie, sub jet de apă, au fost realizate detaliile și forma finală. Execuția lucrării a fost făcută de Galleria d’Arte Pietro Bazzanti e Figlio din Florența, acreditată de Ministerul italian al Bunurilor Culturale pentru reproduceri de artă veche. Proiectul a beneficiat de susținerea instituțională a Academiei Române și a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și s-a realizat exclusiv pe baze non-guvernamentale, prin strângerea de fonduri în cadrul unei campanii publice inițiate de AICC România.
Întregul proiect, al cărui ax îl constituie statuia de la Muzeul Național de Istorie a României și din care mai fac parte apariții editoriale și produse new media, a avut ca bază studiile realizate de Leonard Velcescu, istoric al artei cu un doctorat la Sorbona, actualmente profesor universitar în cadrul UPIT, a cărui activitate se centrează pe identificarea și decodarea temei dacice în cadrul sculpturii romane.
Următoarea etapă a proiectului presupune amplasarea monumentului într-o zonă centrală a Bucureștiului, la intersecția bulevardului Dacia cu strada Nicolae Iorga, pentru a umple un gol major în peisajul urban al capitalei: reprezentările artistice ale strămoșilor noștri daci.
Locul ales are o semnificație aparte în acest context, prin numele celor două artere – regatul antic, precursorul României moderne și istoricul care a scos la lumină și a analizat un volum uriaș de informații legate de Dacia și locuitorii săi.

Articol scris de Alina Crangeanu

Distribuie!

0 Comentarii