„E super! Nu este ceea ce mă aşteptam, dar asta nu înseamnă că este sub nivelul la care mă aşteptam… Pur şi simplu este diferit”, aceasta este concluzia pe care o trage Costin Andrei Oncescu după un an de studiu la Oxford, în Marea Britanie. Supranumit „Musceleanul de aur”, fostul elev de la Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” se pregăteşte acum pentru al doilea an de Computer Science la St. John’s College. Până atunci, însă, mai sunt multe de făcut, aşa cum ar fi antrenarea lotului naţional de Informatică pentru Balcaniadă. Dar sunt şi câteva zile de vacanţă, prilej să aflăm cum e să înveţi în Anglia.
După ce a câştigat numeroase competiţii naţionale şi internaţionale în domeniile Matematică şi Informatică, tânărul muscelean a avut anul trecut de ales între Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. A ales Regatul, University of Oxford, Computer Science, una dintre cele 38 de facultăţi din cadrul universităţii vechi de aproape un mileniu. De fapt, „college”, facultate îi spunem noi. Şi este unul dintre cei doar 38 de studenţi pe domeniu, în generaţia sa, asta în condiţiile în care la Oxford învaţă acum peste 23.000 de studenţi din peste 140 de ţări. Sunt mulţi din ţările Uniunii Europene, dar şi din China şi Statele Unite.
„Şi comunitatea de români de la Oxford e foarte mare, cu tot cu doctoranzi şi masteranzi suntem aproape 200”, spune Costin. Pe unii dintre ei îi cunoştea dinainte să treacă peste Canal, tot vârfuri ale Informaticii, aşa că nu a fost mult până au început meciurile de fotbal de duminică. Dar şi cele de squash. „Sunt foarte încântat de squash, la anul sper să intru în echipa colegiului”, precizează tânărul muscelean, căruia nu i-a fost uşor să se acomodeze cu noul mod de trai. „A fost o perioadă de acomodare pentru mine, mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu responsabilitatea de a trăi singur, cu cultura altei ţări. Sper ca la anul să am mai mult timp să cunosc mai multă lume. Oricum, m-am simţit extraordinar de bine pe plan social”, povesteşte Costin şi insistă pe ideea că la Oxford nu vor să te realizezi doar academic, ci şi social. Tocmai de aceea lucrurile sunt foarte bine puse la punct, de la cazare şi masă, până la facilităţi de practicare a sportului şi posibilităţi diverse de divertisment. „De fapt, asta e diferenţa faţă de facultăţile din România şi cea de la Oxford: lor le pasă de dezvoltarea ta pe toate planurile, nu numai pe cel academic. Le pasă şi să te simţi bine, dar şi să te dezvolţi social…”.
Intri pe merit, trebuie să meriţi să fii absolvent de Oxford
Cum e la şcoală? Orarul, spune Oncescu, nu este foarte încărcat, dar nici nu prea are timp liber: „Avem în jur de 11-12 ore pe săptămână, inclusiv cu laboratoare, tutoriale… Aici e foarte puţin teoretic. Practic, e altceva, foarte mare parte din muncă se presupune că trebuie să o faci singur. La liceu mi se întâmpla să mă plictisesc, nu din vina profesorilor, ci din cauza materiei, care era adaptată pentru toată lumea. Şi mi se pare normal ca, în afară de cursuri sau tutoriale, care sunt un fel de seminarii, sau laboratoare, să ai şi foarte mult timp liber să rumegi mai bine informaţia pe care ai primit-o, să apuci să te gândeşti în amănunt la fiecare detaliu, să retreci prin curs de mai multe ori, prin notiţe, chiar dacă ai fost la curs. Avem teme care ne ocupă foarte mult timp şi pe care trebuie să le iei în serios, pe baza lor au loc tutorialele în care pur şi simplu profesorul te ajută să înţelegi ce nu ţi-a ieşit, îţi corectează tema, îţi răspunde la întrebări, nu neapărat legate de teme, ci de orice. Asta mi se pare foarte util: faptul că ai un om acolo foarte deştept care este în stare să îţi răspundă la întrebări legate de orice subiect pe care l-ai studiat şi poate chiar şi în plus, poate să-ţi dea şi sfaturi despre ce ai putea învăţa pe lângă, dacă eşti pasionat de ceva. Chiar am prieteni care, pe parcursul studiilor, în anul II, deja au intrat într-un fel de cercetare împreună cu profesorul, pasionaţi fiind de un subiect. Nu era parte din programă, pur şi simplu au aranjat, fiindcă studentul era pasionat, cu nişte alţi oameni pasionaţi să facă ceea ce le place, cu fondurile pe care le au. Mi se pare foarte interesant cât de uşor se poate rezolva o problemă de acest gen, faptul că tu eşti interesat de ceva şi primeşti sprijinul necesar pentru a primi acel ceva”.
Anul de învăţământ la un colegiu din cadrul Universităţii Oxford este împărţit în trei trimestre. Examene s-au susţinut doar la finalul primului an, dar situaţia se schimbă cumva în următorii doi ani de studiu. „Notele nu contează prea mult în primul an, trebuie să arăţi că ai meritat să ajungi acolo. Cine e delăsător intră în probation, adică nu mai ai acces la diverse lucruri. Apoi, în anii următori, nu sunt restanţe: dacă ai picat, ai picat. Şi vor fi multe examene la finalul anului trei”, explică Costin, care şi-a făcut deja planul. „Doi şi trei sunt anii de licenţă, la finalul anului trei poţi să-ţi ceri diploma, dar eu nu vreau, vreau să stau şi pentru Master”.
Cantină-restaurant şi cămine vechi de secole
Ajuns direct în „jungla academică” a Oxfordului, Costin a găsit sprijin în sora sa, Andreea Maria, care din toamnă va fi implicată în studiile de Master. La început chiar mâncau împreună la aceeaşi cantină, apoi tânărul din Câmpulung a început să fie selectiv, mai ales că e destul de pretenţios la mâncare. La Oxford, fiecare facultate are propriile cămine şi propria cantină, cu meniurile pregătite pe câte o săptămână, doar aşa, să ai de unde alege. Iar mâncarea e ca la restaurant. Gătită, nu tip fast-food. Şi toate chestiile sunt aproape. „Acolo, în câteva zeci de metri, ai totul, în ţară stai şi o oră în autobuz să te duci la facultate şi înapoi.
În cămin a fost OK, spune el. Se stă câte o persoană în cameră, iar clădirea în care a fost el avea toaletă comună la 3-4 studenţi. „Toaleta am avut-o la comun, dar nu prea se simte. E totul cu senzori… avem îngrijitor, îţi iau gunoiul. Clădirea e din 1950, dar majoritatea au secole de vechime”, povesteşte Costin şi zâmbeşte când îl întreb dacă acele clădiri vechi sunt bântuite: „Noaptea arată foarte dubios pe acolo, dar te obişnuieşti”.
Cu Costin în echipă, Oxford e în frunte
Obişnuit fiind cu competiţiile în domeniul Informaticii, Costin nu putea rata participarea la ICPC, International Collegiate Programming Contest, un concurs mondial la care în anul trecut de învăţământ au participat în jur de 70.000 de echipe. „E des comparat cu Olimpiada Internaţională, chiar ridicat la un alt nivel, fiindcă este cea mai mare competiţie de programare pentru studenţi. Eu am participat în competiţie cu o echipă din care au mai făcut parte alţi doi români, cei care pe vremuri eram cei mai buni din ţară, cu un antrenor tot român. Am ieşit pe locul doi la calificări, după cei de la Cambridge, cu care suntem în mare rivalitate. Apoi, la regională, pe zona nord-vestică a Europei, echipa românilor de la Oxford a câştigat. A urmat finala mondială, în care s-au aflat doar 140 de echipe de pe mapamond, din totalul de zeci de mii. Costin şi colegii s-au clasat pe locul 16, primii din Regat, chiar din nord-vestul Europei. „La ICPC se dau 12 medalii, mult mai puţine decât la Olimpiadă, unde se acordă douăzeci şi ceva doar de aur. A fost bine, ţinând cont de ce timp am avut să ne pregătim, prin simulări, dar şi de faptul că majoritatea echipelor erau formate din studenţi din ani mari. Noi eram doar de anul întâi…”, îşi aminteşte Costin Oncescu.
Ocolul Pământului pe motiv de Informatică
Anul trecut, Costin a plecat din România şi a ajuns în Marea Britanie. În această vară, în vacanţă, a trecut prin două ţări din fosta Iugoslavie. Dar a mai fost ceva… sau câteva…
Regionala ICPC-ul s-a ţinut în Olanda, la Eindhoven, deci mai marcăm o ţară în dreptul lui Costin. Apoi, finala a fost la Porto, în Portugalia, deci încă o ţară… ba nu, două! „Finala a fost într-o vacanţă. Eram acasă, a trebuit să plecăm în Portugalia cu avionul, dar am făcut o escală de două zile şi în Malta”, îşi aminteşte, zâmbind, Costin Oncescu. Încă o ţară… Apoi… Da: „În vacanţa de primăvară am petrecut o săptămână la Paris, la un prieten, ocazie să merg şi cu TGV-ul. E superinteresant şi mai ieftin decât cu avionul”. Avem şi Franţa pe listă, dar mai e ceva. „Am fost în Azerbaijan, la Baku, să predau echipei lor pentru Olimpiada Internaţională de Informatică. A fost acolo un post pe unul de formările de Informatică, am aplicat şi m-au chemat. A fost distractiv şi asta, mai ales că au făcut mai OK decât fac de obicei. Sunt mulţumit de ceea ce i-am învăţat într-o săptămână. Oricum, mai făcusem aşa ceva şi în România cu echipele olimpice”.
Costin Andrei Oncescu s-a ocupat în anii anteriori de tinerii români care ne-au reprezentat la competiţii internaţionale. O va face şi în această toamnă. „M-am implicat şi în comisia naţională pentru selecţia loturilor pentru olimpiada de Informatică, aşa cum şi alţi studenţi, înainte, au făcut-o. Sunt destul de mulţumit de ce am făcut. În septembrie o să merg ca deputy team leader împreună cu echipa României la Balcaniada de Informatică, voi fi, practic, profesor însoţitor”, ne spune el.
„Mă întorc în ţară după facultate”
În urmă cu trei ani, atunci când am realizat primul interviu cu Costin, tânărul spunea că vrea să se întoarcă în ţară după ce-şi termină studiile. Era clar de atunci că va face facultatea la o universitate de prestigiu mondial. Nici acum nu şi-a schimbat planurile. „Să vedem cum merge, dar, după ce am văzut cât de complex este acest domeniu, chiar şi pe partea practică… Sunt destule provocări şi pe partea industrială a Informaticii, aşa că încep să cred din ce în ce mai tare că vreau să am compania mea. De aceea sper să mă angajez în vacanţele următoare, să prind cât mai multă experienţă şi să mă folosesc la maximum de potenţialul meu. Iar dacă îmi fac firma mea, sunt destul de convins că aş veni în România”, susţine Costin Andrei Oncescu. Până atunci lucrurile se vor afla pe făgaşul lor normal, chiar dacă planează posibilitatea ieşirii Regatului din Uniunea Europeană.
„Există riscul ca ieşirea Regatului din Uniunea Europeană să ne afecteze oarecum, dar nu relevant din punct de vedere al facultăţii. Ulterior, da, poate ar fi mult mai greu să te angajezi acolo. Eu sunt acolo pentru patru ani, aşa că acolo voi rămâne, indiferent de situaţie. E destul de enervantă ieşirea aceasta… Foarte mulţi dintre oamenii de acolo nu sprijină Brexit-ul, dar evident că nu cei de la Oxford iau decizia. Mie mi se pare puţin probabil să iasă fără să nu respecte îndatoriri deja luate. Au şi ei de pierdut, avem şi noi de pierdut, chiar nu văd sensul”, concluzionează tânărul Oncescu.
Cătălin Ion Butoiu
