Vlada din Ucraina retrăieşte momentele de la începutul războiului: „E o lecţie pe care trebuie să o învăţ”

Pe 24 februarie s-a împlinit un an de când destinul ucrainenilor s-a schimbat radical. Măcelul din Est a făcut ca viețile oamenilor să ia alt curs. La un an distanță, numărul ucrainienilor care au fugit din calea războiului depășește șapte milioane, iar pentru o mare parte dintre ei România a devenit a doua casă.

Pe Vlada Brăila am cunoscut-o la câteva zile după ce începuse războiul. Este din Ismail, regiunea Odesa. Era proaspăt sosită în România cu mama și cele două surori. Tânăra studentă la Jurnalism, în Pitești, a venit în redacția „Jurnalului de Argeș” și și-a spus povestea de refugiat. „M-am trezit și toată țara era în stare de urgență, alarme în Kiev, alarme lângă noi”, descria atunci Vlada prima dimineață de război.

Citește și Articolul care a schimbat un destin. Vlada din Ucraina a fost angajată translator la Leoni, după reportajul din Jurnalul

„Sunetul sirenelor o să mi se întipărească în minte foarte mult timp de acum încolo”

La un an de la bombardamente, Vlada retrăiește amintirea primelor zile de conflict: amintiri, emoții și disperare.
„Încă nu-mi vine să cred că a trecut un an. Chiar și acum îmi amintesc ziua în care am pornit spre România. Despre ce sentimente am trăit atunci nu mai vreau să vorbesc. Eram confuză. Pentru mine perioada asta a fost plină de încercări; sunetul sirenelor și toți cei care plecau disperați din țară o să mi se întipărească în minte. Cred că tot anul ăsta de război a avut și avantaje și dezavantaje. Am învățat foarte multe lucruri și pot să spun că m-am maturizat în mare măsură. Am văzut cine și ce față are de fapt și cine îmi e prieten cu adevărat. Mă gândesc că poate și războiul a avut și are scopul lui că, uite, de câte îți dai seama. Nu a fost o perioada ușoară, dar nici nu o să iau războiul ca pe o experiență urâtă. Asta e o lecție pe care trebuie să o învăț”, ne-a declarat Vlada.

„Am vrut să schimb mediul și am plecat cu Erasmus”

Vlada a renunțat la cele două joburi pe care le-a avut la Pitești – translator la compania Leoni și meditator pentru o familie de refugiați – ca să poată pleca în Portugalia cu programul Erasmus.
„Mă bucur că, pentru o perioadă, am avut două job-uri aici, la Pitești și că m-am putut descurca cumva. Am vrut să schimb mediul și de asta am ales să plec cu programul Erasmus. Aveam nevoie de altceva. Șase luni o să stau în Portugalia. Îmi pare bine că mai uit de ce e acasă și toate cele”, a continuat Vlada.
Despre restul familiei rămase în Ucraina, Vlada a spus că sunt bine toți, că momentan nu mai sunt bombardamente, însă nu crede că lucrurile se vor regla prea curând.

Citește și Vlada îşi continuă povestea de viaţă şi de război: „Rămân în România (…), câştig un ban, am unde dormi”