# Exclusiv. Interviu cu un informator # Pe 5 martie a.c., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, hotărârea fiind irevocabilă, recursul declarat de Stancu Ion împotriva Sentintei civile nr.7056 din 11 decembrie 2012 a Curtii de Apel Bucureşti prin care aceasta îi constată calitatea de colaborator al Securității # Preotul Ion Stancu: ”Voi contesta hotărârea la CEDO, judecătorii Înaltei Curți au fost subiectivi, aproape că au sfidat apărarea” # În vara lui 2013, Jurnalul de Argeș dezvăluia în premieră dosarul de informator al lui Ion Stancu, un dosar plin de dovezi explozive, cum ar fi aceea că fostul decan turna pentru Securitate la stadionul lui Bayern Munchen # Preotul Ion Stancu a fost recrutat în 1981, sub numele de cod Severus, și trimis cu o bursă de studii în Republica Federală Germania.
În vara lui 2013, Jurnalul de Argeș vă dezvăluia în premieră și în exclusivitate dosarul de informator la Securitate al preotului Ion Stancu, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă de la Universitatea din Pitești până în 2011. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a iniţiat în 2012 o acţiune în instanţă pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi pentru preotul Ion Stancu. Printr-o sentință dată pe 11 decembrie 2012, Curtea de Apel a constatat calitatea lui Ion Stancu de colaborator al Securității. Preotul Stancu a făcut recurs, dosarul ajungând în cele din urmă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Iar pe 5 martie a.c., după mai multe amânări, ÎCCJ a respins recursul, hotărârea fiind irevocabilă. Altfel spus, fostul prodecan de la Teologie a colaborat cu Securitatea. Iar dovezile aflate la dosarul demn de un roman de spionaj – inclusiv numeroase documente olografe – sunt extrem de concludente și arată clar că Ion Stancu a dat numeroase nume în notele sale și că a fost un informator apreciat și util pentru Securitate, motiv pentru care a primit și recompense substanțiale în bani. Nota bene, în dosarul foarte voluminos al CNSAS nu există nici măcar un document care să ateste că preotul Ion Stancu ar fi fost obligat să colaboreze cu Securitatea. Vă prezentăm în continuare cele mai importante documente aflate la dosar, precum și un interviu în care preotul Ion Stancu își expune argumentele și contraargumentele vizavi de aspectele sesizate.
Angajament: ”Mă angajez să păstrez secretul colaborării și față de cele mai apropiate rude”
În acțiunea de constatare introdusă de către CNSAS pe 18 iunie 2012 se precizează că ” Ion Stancu, născut pe 18.12.1955 în satul Racovița, comuna Colibași, județul Argeș, a fost luat în studiu în vederea recrutării de către Serviciul Independent 0544 din cadrul Securității Municipiului București, iar angajamentul de colaborare a fost semnat pe 15 aprilie 1981 sub numele conspirativ SEVERUS, așa cum reiese și din înscrisurile atașate la dosar”. Conform documentelor deținute de CNSAS, acesta a furnizat informații organelor fostei Securități, fiindu-i atribuite mai multe note informative olografe, din perioada 1982-1985, când s-a aflat în R.F. Germania cu o bursă de studiu, respectiv din perioada în care s-a aflat în România, 1980-1981.
În angajamentul semnat pe 15 aprilie 1981 – și pe care l-am putut consulta – actualul prodecan Ion Stancu scrie printre altele: ”Mă angajez să păstrez secretul colaborării și față de cele mai apropiate rude. Materialele le voi semna sub numele Severus.”
Documentele deținute de către CNSAS indică fără dubiu că preotul Ion Stancu culegea cu plăcere și profesionalism informații pentru Securitate încă dinainte de a pleca la studii, în Germania. Astfel, într-un raport privind întâlnirea cu ”SEVERUS”, din 12 iunie 1981, semnat de locotenentul Mihai Dunoiu și locotenentul-major Dumitru Danilevici, se precizează: ”Conform planului de muncă, a avut loc o nouă întâlnire cu SEVERUS. Mi-a spus că rezolvă cu multă plăcere sarcinile trasate. De altfel, mi-a spus că a deprins gustul culegerii de informații și mai ales felul cum să procedeze. La întâlnire mi-a adus materialele solicitate, cerându-mi noi probleme de care să se ocupe”.
Întâlniri conspirative la stadionul lui Bayern Munchen
Preotul Ion Stancu și-a dat adevărata valoare în calitate de informator al Securității începând din noiembrie 1981, când a plecat cu o bursă oferită de organizația ”Diakonisches Werk” la studii pe o perioadă de 3 ani în R.F. Germania.
Foarte interesante sunt atât instructajul, cât și codificările pe care le foloseau pe de o parte Ion Stancu-”SEVERUS”, iar pe de alta securiștii români, inclusiv în scrisorile-raport trimise în țară. Astfel, într-o informare strict secretă, Securitatea spune despre ”Severus” că ”dacă asupra sa acționează persoane din emigrația română dușmănoasă și i se fac propuneri de stabilire în R.F. Germania, ”SEVERUS” va insera în conținutul scrisorii cuvântul ”fumat”.” Demnă de un film cu agenți secreți din perioada Războiului Rece este și locația în care preotul Ion Stancu se întâlnea la Munchen, cu ofițerii de securitate: ”În scopul asigurării continuității muncii cu informatorul ”SEVERUS”, acesta va fi instruit ca în ultima duminică a fiecărei luni, la ora 13, să fie prezent în fața tribunei a I-a a stadionului echipei de fotbal Bayern Munchen, pentru 3-5 minute, purtând pe cap o șapcă în carouri, iar în mână făcută sul revista ”Der Spiegel”. Parola de recunoaștere: va fi întrebat ”Scuzați, acesta este stadionul Bayern?”, iar răspunsul va fi ”Da, este tribuna I.” Cel care îl va întreba va avea în mână bilete de intrare în stadion.”
Notele informative ale lui Stancu au permis Securității să contraatace prin operațiunea ”Dialog”
Într-o declarație dată anul trecut unui ziar argeșean, fostul prodecan Ion Stancu susține că informările sale erau total false, ca și persoanele indicate de el. Nimic mai… fals. Exemplele de mai sus sunt tot atâtea contraargumente. Iar cel mai puternic contraargument vine din adresa din 24.10.1984 a Securității, semnată de către lt.col. Filip Teodorescu (foto) – locțiitor-șef Securitatea municipiului București: ”Informatorul ”SEVERUS” a furnizat o informație pe linia acțiunii ”DIALOG”, exploatată în timp util, din care rezultă intenția elementelor dușmănoase ale emigrației române din Freiburg și Munchen de sub conducerea preotului Dumitru Popa de a organiza manifestații ostile cu ocazia vizitei la nivel înalt sub pretextul așa-zisei probleme de reîntregire a familiilor”. Nota olografă a fost scrisă pe 20.09.1984. Iar preotul turnat, Dumitru Popa, a fost cât se poate de real, fiind unul dintre cei mai iubiți clerici români care au slujit în Germania. Născut în 1913 și decedat în 2004, Dumitru Popa a fost închis între 1941 și 1944 în lagărele din Rostock și Buchenwald și a slujit apoi la biserica română din Paris. Foarte adesea s-a pronunțat ca adversar al autorităților comuniste din România. Iar preotul-informator Ion Stancu l-a turnat, deși îi era coleg întru preoție și ortodoxie.
Peste 150 de ”note informative de valoare” semnate până în 1983
Ion Stancu a fost extrem de activ în ceea ce privește notele trimise Securității din Germania. După cum se precizează într-un raport din 9 august 1983 privind pe informatorul ”SEVERUS”, acesta a furnizat, numai până la acea dată, ”peste 150 de note informative de valoare, exploatate de U.M. 0544/225, Dir. I și cazurile aflate în lucru la noi.”
Recompense de peste 7.000 de lei primite de la Securitate, între 1980 și 1984
Dovada decisivă, că Ion Stancu-Severus nu a fost nicidecum forțat să devină informator al Securității și că a făcut-o de bunăvoie și pentru bani se găsește în raportul înaintat de CNSAS la instanță pe baza a ceea ce a descoperit în arhivele Securității. ”Importanța deosebită a informațiilor pe care colaboratorul SEVERUS le-a furnizat organelor de securitate este întărită și de recompensele primite de acesta, începând cu anul 1980 (cadou în valoare de 120 lei în 1980, cadou în valoare de 300 lei în aprilie 1981, 300 lei+cadou de 200 lei în iulie 1981, 500 lei în septembrie 1981, 500 lei în octombrie 1981, 500 lei în noiembrie 1981, 500 lei în august 1982, 500 lei pentru procurarea produselor de artizanat cu ocazia plecării în străinătate în septembrie 1982, 1000 lei în august 1983, 500 lei în ianuarie 1984, 500 lei în februarie 1984, 1000 de lei în iulie 1984, 1000 lei în octombrie)”. De altfel, chiar Ion Stancu scrie de mână pe o chitanță că a primit 1000 lei de la ”tov. Cornel Filip pentru activitatea informativă desfășurată.”
Cei de la CNSAS mai spun și că în ceea ce îl privește pe Ion Stancu- ”prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații este îndeplinită. Și cea de-a doua condiție este asigurată deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate în raportul nostru nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informații, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință. Spre exemplu, delațiunea pârâtului referitoare la manifestația anticomunistă pregătită de românii din R.F.G. a fost exploatată pe linia acțiunii ”DIALOG 1984”. În concluzie, îndeplinește și cealaltă condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității deoarece informațiile furnizate de domnul Stancu Ion au îngrădit dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor – art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.”
***
Exclusiv. Interviu cu un informator. Preot Ion Stancu: ”Am fost obligat să colaborez și curtat de anumiți oameni de la Securitate”
# Cum comentați hotărârea irevocabilă dată pe 5 martie a.c. de către Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre prin care aceasta a respins recursul declarat de dumneavoastră împotriva sentinței civile din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București prin care aceasta vă constata calitatea de colaborator al Securității?
– Am dreptul ca în termen de șase luni să atac această hotărâre la CEDO și o voi ataca. Hotărârea Înaltei Curți a fost subiectivă și total neîntemeiată. Decizia a fost subiectivă și judecătorii aproape că au sfidat apărarea. Avocata mea a fost obstrucționată și nu i s-a dat dreptul la apărare. Și acest lucru s-a petrecut în condițiile în care, înainte de dosarul meu, a fost judecat dosarul scriitorului Nicolae Breban și avocații acestuia au fost lăsați să vorbească foarte mult. Vreau să vă spun că am fost obligat să colaborez și curtat de anumiți oameni de la Securitate. În 1975 am intrat primul din toată țara la Facultatea de Teologie din București. Iar Securitatea căuta oameni bine pregătiți.
”Informațiile pe care le trimiteam la Securitate erau luate din ziare”
# Printre cei despre care ați trimis informări la Securitate în anii 80 se număra și preotul Dumitru Popa, unul dintre cei mai iubiți clerici români care au slujit în Germania. Aveţi vreun regret că ați turnat un coleg întru preoție și ortodoxie?
– Informațiile pe care le trimiteam la Securitate erau luate din ziare, nu l-am văzut în viața mea pe preotul Dumitru Popa. Pozițiile anticomuniste ale preotului Dumitru Popa erau binecunoscute, nu era niciun secret. Preotul Dumitru Popa nu era un teolog. Era un om care trăia bine-mersi în Germania.
# Într-o informare strict secretă, Securitatea spune: ”În scopul asigurării continuității muncii cu informatorul ”SEVERUS”, acesta va fi instruit ca în ultima duminică a fiecărei luni, la ora 13, să fie prezent în fața tribunei a I-a a stadionului echipei de fotbal Bayern Munchen, pentru 3-5 minute, purtând pe cap o șapcă în carouri, iar în mână făcută sul revista ”Der Spiegel”. Parola de recunoaștere: va fi întrebat ”Scuzați, acesta este stadionul Bayern?”, iar răspunsul va fi ”Da, este tribuna I.” Cel care îl va întreba va avea în mână bilete de intrare în stadion.” De câte ori ați dat note informative de la stadionul lui Bayern Munchen?
– N-am fost în viața mea pe un stadion. În cei aproximativ patru ani cât am stat la Munchen nu am fost niciodată pe stadionul lui Bayern Munchen. Sunt niște minciuni.
# Însă în documentul Securității nu scrie ”pe stadion”, ci ”în fața tribunei a I-a a stadionului echipei de fotbal Bayern Munchen”… Este o diferență de poziționare.
– Repet, nu am fost niciodată pe stadionul lui Bayern Munchen.
”Primeam de la Securitate diferite cadouri și în acele chitanțe scriam de fapt valoarea estimată a acelor cadouri”
# Documentele deținute de către CNSAS indică fără dubiu că dumneavoastră culegeați cu plăcere și profesionalism informații pentru Securitate încă dinainte de a pleca în Germania. Astfel, într-un raport privind întâlnirea cu dumneavoastră din 12 iunie 1981, semnat de către locotenentul Mihai Dunoiu și locotenentul-major Dumitru Danilevici se precizează: „Conform planului de muncă, a avut loc o nouă întâlnire cu SEVERUS (n.r. – numele dumneavoastră conspirativ). Mi-a spus că rezolvă cu multă plăcere sarcinile trasate. La întâlnire mi-a adus și materialele solicitate, cerându-mi noi probleme de care să se ocupe”. Cât era plăcere și cât era teamă în colaborarea cu Securitatea?
– Domnule, ce plăcere să ai cu niște oameni care au forță asupra ta? Și se știe prea bine ce forță avea Securitatea.
”Nu am făcut rău la nimeni niciodată”
# Tot în dosarul CNSAS sunt documente olografe ce atestă că între 1980 și 1984 ați primit recompense de peste 7.000 de lei de la Securitate pentru informațiile foarte utile furnizate. Aveți vreun contraargument la aceste dovezi?
– Nu am primit niciodată în mână lei românești de la Securitate.
# Dar sunt chitanțe scrise de dumneavoastră de mână în care confirmați sumele primite de la Securitate.
– Primeam de la Securitate diferite cadouri și în acele chitanțe scriam de fapt valoarea estimată a acelor cadouri. De pildă, o dată am primit un album de artă Rubens foarte valoros. Altă dată am primit o sticlă de coniac de Severin foarte scumpă. Prin acele chitanțe, eu eram obligat să scriu valoarea acelor cadouri. Legat de cariera mea, aș vrea să vă spun că sunt mândru de ce am făcut, eu nu am făcut rău la nimeni niciodată.
Material realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii