# Săptămâna trecută, la o partidă la care au participat primarii din elita PDL, Gogu Davidescu a fost fugărit în pădure de un urs uriaş, rănit de moarte # Prefectul a fost salvat in extremis de un vânător neamţ care a răpus animalul cu un glonţ bine ţintit
“Floricică de cicoare
Am plecat la vânătoare
Mi-am luat puşca, doi copoi
Şi m-am pierdut în zăvoi.
Şi m-am întâlnit cu-n urs
Uriaş şi-am tras în sus”.
Versurile regretatului Ion Dolănescu se potrivesc de minune temutei echipe de „puşcaşi marini” din PDL care, în urmă cu vreo 10 zile, şi-au luat flintele din cui şi au dat fuga pe unul din fondurile de vânătoare de la Aninoasa, cu ţintă cât se poate de clară: vânătoarea de urşi. Grupul de elită a avut o componenţă de calibru greu, fiind format din cei mai iscusiţi lunetişti portocalii ai judeţului: Gogu Davidescu, prefect, Ion Dobrinoiu, şeful Direcţiei Silvice Piteşti, Florin Frătică, primar Bradu, Iulian Miu, primar Ungheni şi Costel Bâlea, primar Oarja. Un cvintet devastator, de care tremură prin vizuini cele mai fioroase fiare ale pădurii argeşene, inclusiv cele din mediul politic. Mai mult decât atât, vânătoarea de la Aninoasa a căpătat şi rezonanţe internaţionale, întrucât la calităţile de necontestat ale celor cinci puşcaşi din PDL s-a adăugat şi precizia nemţească a unui oaspete sosit tocmai din Germania, cel care a plătit, de altfel, şi grosul întregii aventuri cinegetice. Şi cum vânătoarea de urs este printre cele mai elitiste şi scumpe dintre toate, preţul a fost unul pe măsură, de ordinul multor mii de euro. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte mereu şi cu cea din pădure, iar de asta aveau să se convingă şi eroii vânătorii de la Aninoasa. Care, plecaţi voioşi la drum şi plini de optimism, aveau să vadă moartea cu ochii, scăpând ca prin minune să fie sfâşiaţi de o namilă de urs, cum rar s-a mai văzut pe la noi, a cărui talie aproape că egalează „regele” grizzly din America de Nord. Să reconstituim, deci, filmul zbuciumatelor evenimente care erau să ne lase fără o parte consistentă din conducerea judeţului. Adică fără prefect, fără şeful Direcţiei Silvice şi fără trei dintre edilii care conduc Liga Primarilor Democrat Liberali.
„Prin inimă neagră de codru trecând, croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea”, vânătorii noştri înarmaţi până în dinţi au ajuns la locul faptei, cu tot cu copoii puşi să răscolească pădurea, spre a scoate în bătaia puştilor fioroasele dihănii. Iar orele de aşteptare la ţiitoare, adică locurile pe unde obişnuiesc sălbăticiunile, momite în prealabil, să treacă şi unde vânătorii, camuflaţi cu iscusinţă în lăstăriş, stau la pândă, n-aveau să fie în zadar. Partida de vânătoare se anunţa cât se poate de prolifică, atâta vreme cât, la un interval relativ scurt, doi urşi au picat în bătaia puştilor necruţătorilor lunetişti de elită din PDL. Evident că voia bună a cuprins pe toată lumea, entuziasmată de un aşa rezultat, dar relaxarea avea să se dovedească prematură, ba chiar era să-i coste viaţa pe vânători. În loc să-şi păstreze simţurile ascuţite, cei cinci puşcaşi portocalii, plus neamţul care-i însoţea, au lăsat pentru o perioadă garda ceva mai jos, fără a-şi da seama că astfel pot deveni vulnerabili. Exact asta s-a întâmplat atunci când, ca din senin, în larma câinilor iscată brusc, un monstru de urs s-a năpustit din hăţişurile pădurii, cu nişte răgete înfiorătoare. Reflexele au funcţionat până la un punct, când flintele vânătorilor au scăpărat aproape la unison. Dar surpriza apariţiei namilei, coroborată cu furia acesteia, a afectat precizia tirului de gloanţe, astfel că ursul a fost doar rănit, nu şi răpus. De aici au început clipele de groază. Închipuiţi-vă o fiară de o jumătate de tonă, înnebunită de furie şi de durere, pornită în galop pe urmele vrăjmaşilor. Poate credeţi că un urs este prea greoi, dar trebuie ştiut că, în fugă, el depăşeşte cu uşurinţă 50 km/h, iar rezistenţa sa la alergat este uluitoare. Practic, dacă se ia după tine şi este hotărât să te prindă, n-ai nicio scăpare. Exact asta s-a întâmplat şi cu uriaşul exemplar rănit la Aninoasa. Aflaţi, din fericire, în afara traiectoriei pe care a pornit dihania, cei trei primari din Bradu, Ungheni şi Oarja, plus neamţul, au ţâşnit ca fulgerul prin tufe, mâncând pământul. Mai ales că mormăiturile îngrozitoare ale sălbăticiunii, de îţi îngheţa sângele în vine, păreau că le dau aripi. Lovită de gloanţe, jivina a pus ochii taman pe prefectul Davidescu şi pe directorul Dobrinoiu de la Direcţia Silvică şi a pornit la galop după ei. Dar frica îţi inundă corpul de adrenalină şi îţi dă puteri nebănuite. Chiar dacă nu mai este la prima tinereţe şi este slab ca un ogar, Gogu Davidescu a sărit printre tufişuri cu graţia gazelei urmărite de ghepard. I-au scăpărat picioarele prefectului, aşa de mare viteză a prins. Ceva mai rotofei, şi Nae Dobrinoiu a prins aripi, alergând în salturi lungi, hotărâte, precum cerbul lopătar fugărit de lupi. De atâta goană, nici primarii nu şi-au mai regăsit cumpătul cât să bage glonţ pe ţeavă ca să răpună fiara. Frătică, Bâlea şi Miu priveau ca hipnotizaţi cum, în ciuda iuţelii ca de săgeată cu care alergau cei doi urmăriţi, atât prefectul, cât şi şeful de la Silvic păreau a deveni victime sigure în fălcile fiarei.
Salvarea a venit de la vânătorul neamţ
Tocmai când cele mai reuşite exemplare ale silviculturii argeşene păreau că vor cădea pradă colţilor dihaniei turbate, salvarea a venit miraculos tocmai de la vânătorul neamţ. Care, reuşind să-şi stăpânească mult mai repede groaza, şi-a reîncărcat puşca şi, cu sângele rece revenit în vine, a ţintit fiara exact în momentul când părea că prefectul şi şeful DS vor fi sfâşiaţi. Loviturile au fost precise, că nu degeaba neamţul tot neamţ rămâne. Ursul a cârmit-o spre pădure, rănit de moarte, iar vânătorul german a pornit cu mult curaj pe urmele lui. În agonie, fiara a primit lovitura de graţie la câteva zeci de metri de scena pe care se petrecuse sălbatica urmărire a prefectului şi a directorului Dobrinoiu. Tremurându-le picioarele de atâta fugă, s-au apropiat într-un final şi primarii din Bradu, Oarja şi Ungheni, gâfâind, cu ochii măriţi de groază. Despre Gogu Davidescu şi Ion Dobrinoiu, ce să mai vorbim… Moi ca nişte cârpe, cu feţele albe ca varul şi flaşti ca raţele răpuse de alice şi aduse în boturile ogarilor. Însă, totul e bine când se termină cu bine. Vânătorii şi-au adunat ultimele puteri şi şi-au făcut poze alături de leşul uriaşului urs, care a fost la doi paşi să ne lase fără o parte din conducerea judeţului. Iar pe drumul de întoarcere, n-au contenit să rememoreze zbuciumata întâmplare şi să-l laude pe vânătorul neamţ, cel care a împiedicat în ultimul moment o mare tragedie pentru judeţ şi întreaga naţiune.
Un urs de 645 de puncte
Ca să vedeţi că nu-i de glumă, iar prefectul şi directorul Dobrinoiu chiar au avut o cumpănă, vă dăm un singur indiciu statistic: ursul vânat la Aninoasa a fost atât de mare încât s-a aflat, ca şi trofeu, la doar 35 de puncte de recordul mondial al lui Ceauşescu. Trofeul doborât de nea Nicu avea 680 de puncte, iar cel vânat la Aninoasa 645. Neamţul care i-a salvat pe prefect şi pe şeful de la Silvic nu doar că a ţintit ursul foarte precis, dar a avut şi o armă foarte puternică, o carabină
cu glonţ de 9 mm, dublu expres.
(Mihai BĂDESCU, Gabriel GRIGORE)
0 Comentarii