Se tot vorbește, pe la televiziuni, că „reziștii” ar fi neomarxiști, că neomarxismul ar fi în floare în lume și în România. Dar, în opinia noastră, nimeni nu îl mai citește pe Marx în zilele noastre, cu excepția câtorva politologi ori filosofi, cum este cazul lui Ion Militaru, care îi dedică o carte. Înainte de a vedea ce este în cartea „Mai este acesta un filosof? Eseu despre Karl Marx”, să mai spunem că, în 2018, în orașul Trier din Germania (orașul natal) a fost dezvelită o statuie impunătoare a lui Marx, realizată pe banii Chinei, iar în 2020, tot în Germania, în orașul Gelsenkirchen, Partidul Marxist-Leninist German a dezvelit o statuie a lui Lenin. În România încă nu s-a gândit nimeni să ridice asemenea statui, dar să batem în lemn!
Raymond Aron, filosof al istoriei, definea, la o aniversare UNESCO (!!!) a lui Marx, că moștenirea intelectuală a fondatorului materialismului istoric este una echivocă și inepuizabilă. Este ceea ce demonstrează filosoful Ion Militaru în cartea sa, amintită mai sus. Pledoaria sa nu este una partizană, recursul la textele originare probează respect pentru plasarea lui Marx în epoca sa, nelegându-l de bolșevism și de Gulag. Ni se propune, în fapt, o recitire curajoasă a principalelor contribuții filosofice ale lui Marx, de la „Manuscrisele” din 1844, trecând prin „Manifestul Partidului Comunist” (1848) și până la „Capitalul”.
Ion Militaru atrage atenția că în ciuda proclamațiilor oficiale de devotament pentru socialismul științific, regimurile leniniste priveau opera lui Marx cu neliniște. În România, abia în 1964 s-a tradus volumul lui Marx „Însemnări despre români”, ca semn al desprinderii de Moscova, întrucât, în aceste „însemnări” (republicate în 2014, epuizate instantaneu din librării), Marx îi critică pe ruși pentru suferințele provocate, de-a lungul istoriei, românilor.
Citește și Conacul Vlădescu şi Casa Bobancu, repere istorice şi culturale ale Argeşului
Orice s-ar zice, Marx contează pentru că a formulat o agendă revoluționară a modernității. Pentru Marx, individul contează, protestul său anti-capitalist se naște în numele libertății. Desigur, multe din ipotezele economice și sociologice ale lui Marx s-au dovedit false, au eșuat practice. Politicul nu se reduce la lupta dintre clase, proprietatea privată nu este prin chiar natura ei malefică, iar moralitatea nu este o „suprastructură”.
Bolșevismul l-a anexat pe Marx. Primul monument înălțat de regimul lui Lenin a fost cel al lui Karl Marx, iar Lenin a luat cuvântul la dezvelirea acestuia. Dar, cum arată Ion Militaru, Lenin nu se simțea solidar cu textele filosofice ale celui căruia îi jura credință. Lecturile lui Lenin din Marx au fost parțiale și târzii. Bolșevismul este esențial diferit de poziția lui Marx după care eliberarea proletariatului nu poate fi decât opera acestei clase.
Marx e un personaj mai complicat decât i-a convenit istoriei să facă din el, spune Ion Militaru. Și mai spune ceva: în mod curios, în cei 45 de ani de comunism românesc nu s-a scris nicio carte demnă de a fi luată în seamă. Ideologii comuniști români se temeau să-l aplice pe Marx. Îl invocau, defilau cu tabloului lui și atât. Operele complete ale lui Marx, editate în anii 60 ai secolului trecut, au zăcut necumpărate în librării mai bine de 20 de ani, până la 22 decembrie 1989, când au fost puse pe foc.
Lui Marx îi plăcea să spună că ideile, odată ce au cuprins masele, se transformă în arme. Și are dreptate, cartea lui Ion Militaru, dezinhibată, (re)punând în circulație, în lumea de azi, un Marx pur și neprihănit, cu care poți dialoga.
Citește și Povestiri despre Piteştiul vechi
0 Comentarii