Recenta joacă a politicienilor cu soarta Argeșului începând cu mutarea instituțiilor guvernamentale la Ploiești ori în prăfuita Alexandrie și terminând cu amânarea construcției autostrăzii Pitești-Sibiu demonstrează că o eventuală plecare a Daciei de la Mioveni nu ar putea fi provocată de deschiderea altor fabrici Renault în lume, ci chiar de cei care conduc acest județ și această țară. În condițiile în care Argeșul depinde aproape exclusiv de industria auto, închiderea uzinei de la Mioveni ar aduce județul în starea în care se află acum una dintre cele mai importante metropole americane, a cărei municipalitate a solicitat protecție contra falimentului și a cărei depopulare este alarmantă (1,8 milioane în anii de după 1950, aproape 1 milion de locuitori în 2000, în jur de 700.000 în prezent). O metropolă răpusă de o combinație fatală ce a inclus, printre altele, criza economică, dependența de o singură industrie și un management administrativ defectuos. S-a întâmplat la Detroit. S-ar putea întâmpla în România, în Argeș, mai precis?
Dacă pleacă Dacia impactul social la nivel local va fi devastator
Dacă Dacia dispare, România pierde peste noapte minimum 3% din PIB și în jur de 150.000 de oameni, angajați ai uzinei și ai furnizorilor și prestatorilor de servicii, rămân fără locuri de muncă, în timp ce între 8% și 10% din exporturile țării dispar în neant. Sună ca un scenariu apocaliptic, dar acesta ar fi impactul închiderii platformei Dacia de la Mioveni. Mai mult, impactul la nivel local ar fi devastator, mai ales că, odată cu Dacia, ar dispărea și sutele de furnizori ai uzinei. Reamintim că Dacia lucrează cu 648 de furnizori de piese pentru producția de serie, 248 de furnizori de piese pentru postvânzare și încă 108 companii. Primăriile și consiliile locale din Mioveni, Pitești și localitățile în care se află acești furnizori ar pierde principala sursă de venituri la bugetele lor și s-ar confrunta și cu o gravă problemă socială, din cauza numărului ridicat de șomeri. S-ar putea vorbi, practic, despre falimentul mai multor localități. Din fericire, Renault nu dă semne că ar vrea să renunțe la producție în România, dar ar fi bine ca autoritățile noastre să se gândească și la faptul că răbdarea unui investitor are limite. Nu e de uitat că francezii au construit în Maroc o uzină de 1,1 miliarde de euro, care produce tot mașini Dacia. Au existat voci care au spus că asta va duce la închiderea fabricii din România, dar cel mai probabil la Mioveni, unde s-au investit peste 2 miliarde de euro, vor începe sa fie construite modele mai sofisticate, poate chiar și din gama Renault. Plus că avantajul de a produce într-o țară membra a Uniunii Europene este important. Toate acestea trebuie protejate de cei care conduc țara și județul.
Asemănările Argeș-Detriot
Comparația cu metropola americană nu este întâmplătoare și nici forțată tocmai pentru că Argeșul are destule asemănări cu Detroitul. Acolo, industria auto a ridicat zona în anii ‚50, atrăgând forța de muncă din toată America, iar orașul a căpătat porecla „Motor City”. Din păcate, municipalitatea s-a culcat pe lauri și economia locală s-a dezvoltat în directă relație cu marile fabrici care scoteau mașini pe bandă rulantă. Situația s-a degradat treptat, General Motors, Chrysler, Ford și sutele de producători de componente au început să caute alte zone pentru a-și reloca producția. Tot mai multe companii au plecat din Detroit, iar clădirile părăsite au împins continuu prețurile proprietăților în jos, ceea ce a dus la scăderea proporțională a taxelor. În 2009, când criza a dat o lovitură cruntă celor de la GM și Chrysler, singurii care mai aveau fabrici în Detroit, orașul era condamnat la faliment, lucru consfințit oficial pe 18 iulie 2013. La ora actuală, în zonă, peste 78.000 de proprietăți sunt abandonate, iar 40% din rețeaua de iluminat public nu funcționează. Din datoria de peste 18 miliarde de dolari, 6 miliarde sunt în domeniul sănătății și asigurărilor de viață, iar 3,5 miliarde în zona pensiilor. Toată această situație a fost strâns legată de incapacitatea administrației de a găsi alternative economice când declinul industriei auto era evident și companiile plecau cu zecile din zonă sau, dacă aceste alternative nu existau, de a oferi facilități pentru ca aceste companii să rămână pe loc.
Florin Silvestru
0 Comentarii