Să faci un depozit subteran de dioxid de carbon așa cum plănuise OMV Petrom la Boțești este extrem de dificil. Nu numai în România, ci oriunde în lume. De ce? Pentru că trebuie să ai tehnologia modernă necesară, să beneficiezi de un cadru legal bine pus la punct, să obții toate aprobările guvernamentale și, în fine, cel mai important, să primești acordul comunității locale unde ai ales să implementezi proiectul.
La puterea financiară pe care o are, gigantul OMV Petrom putea rezolva – spun unii – toate chestiunile legate de captarea emisiilor de gaze (inclusiv CO2) de la rafinării, de transportul acestor gaze pe dealuri la Boțești și de injectare a dioxidului de carbon în subsol, la 1.500 – 2.000 de metri adâncime, în stare supercritică, adică adus aproape de forma unui lichid care, sub presiune, tinde să umple cât mai mult spațiu la nivelul respectiv. În linii mari, pe înțelesul tuturor, cam asta e tehologia care nu i-ar fi creat, poate, acestei companii probleme tehnice uriașe la Boțești.

Nici cu legislația nu ar fi durat cine știe cât. Deși oamenii vorbeau pe la țară că aceasta nu există în România, o directivă a UE în domeniu a fost adoptată în întreg spațiul european, amănuntele putând fi consultate și pe site-ul Agenției Naționale de Resurse Minerale. Pentru OMV Petrom ar fi durat însă mai mult, ani la rândul poate, realizarea și aprobarea unui studiu de fezabilitate privind un astfel de depozit subteran, obținerea avizelor de la o serie de ministere, al Mediului, al Energiei, de la Resurse Minerale, o dezbatere publică favorabilă etc. În orice caz, compania austriacă putea bifa, până la urmă, ca rezolvate, toate aceste hopuri. Peste vreo zece ani, să zicem, plus sau minus.

Citește și Veteran de război sărbătorit la Boțești

Un singur hop s-a dovedit, însă, de netrecut pentru OMV Petrom: o comună argeșeană! Câteva sute de oameni au împiedicat o corporație de sute de miliarde de euro să-și pună la cale obiectivul. Noi, cei de la „Jurnalul de Argeș”, am fost martori, sâmbătă, 25 martie, la o adevărată răscoală a localnicilor din Boțești, care au ieșit pe stradă să ia de guler OMV-ul și să-i spună în față: „Ce poftești, mă, musiu’?!” În lipsa dușmanului, și-au vărsat furia pe primar, pe care l-au acuzat fie de interese personale, fie de obediență față de șefii lui politici, fie că nu le-a spus și lor, la timp, că „ăștia” vin să-i cumpere cu două poduri și niște drumuri pietruite și să le otrăvească pământurile.

Am fost, deci, acolo, în zona fierbinte, iar ediția de față a ziarului nostru stă mărturie a acestui moment istoric: înfrângerea OMV de la Boțești. Înainte de a capitula, într-o adresă anterioară către Primărie, reprezentanții OMV scriau întru recâștigarea bunăvoinței locale: „Suntem la începutul unui drum și poate nu am pornit cum trebuie”. Nu că „poate”, ci sigur nu au început cum trebuie, motiv pentru care au și… sfârșit.
Ce ar mai fi de spus? Poate că depozitarea în subteran a CO2 va înlocui într-un viitor apropiat emisiile în atmosferă, în ideea încetinirii încălzirii globale. Nu știm, nu suntem noi specialiștii. Ne gândim însă acum, la rece, că, iată, niște oameni dintr-un sat, cu determinarea lor, și-au hotărât singuri soarta. Bună, rea, vor vedea, dar și-au hotărât-o singuri. Iar primarul lor, pus cu spatele la zid, abia le-a făcut față, susținându-și – zice el – onestitatea.

„Ai semnat, domnule primar! De ce, domnule primar?” – era scris pe niște bannere atârnate sâmbătă pe un gard din comună, vorbe care mi-au amintit celebra întrebare inspirată din opera atât de actualului Caragiale: „De ce bat clopotele, Mitică?”.

Citește și 40 de lei kilul de pastramă în târg la Boţeşti, de Buna Vestire. Preţ negociabil