Investitori care mai de care mai strategici care stau la coadă la poarta Oltchimului pentru a da bani grei la achiziționarea combinatului vâlcean și nu oricum ci la pachet cu rafinăria Arpechim Pitești. Chinezii, azerii, rușii de la Gazprom ba chiar și câte un fond de investiții fie străin, fie autohton abia așteaptă să preia cele două platforme chimice, de la Vâlcea și de la Pitești. Cam acesta este tabloul idilic pe care guvernanții patriei ni-l zugrăvesc și ni-l servesc în ultimii doi ani în ciuda tentativelor repetate și eșuate de scoatere la limanul privatizării a celor două combinate, un tablou menit doar să arunce praf în ochii populației și eventual să mai conserve 2-3 procente electorale. Mai mult, Vosganian, Chițoiu, Gerea și, mai nou, Niță, adică miniștrii Economiei din ultima perioadă ne-au tot aruncat pastila preluării rafinăriei de la Pitești de către stat în vederea vânzării ei la pachet cu Oltchim. Ultimul dintre cei enumerați anunța destul de recent și de apăsat că negocierile cu OMV Petrom pentru preluarea rafinăriei Arpechim de către stat sunt în stadiu avansat sau se apropie de final.

O „afacere” de minimum 300 de milioane de euro pentru români

Ceea ce uită să anunțe ministrul Constantin Niță, cum au uitat de altfel și predecesorii săi, este că preluarea unei rafinării închise cum este Arpechim, repornirea și operarea ei ar costa circa 250-300 de milioane de euro, și aceasta în condițiile în care doar o mică parte (circa 15% pentru producția de Nafta și GPL) din activitate ar folosi combinatului Oltchim, potrivit unei analize publicate recent  de HotNews.ro. În realitate miza este cu totul alta decât vânzarea la pachet a celor două combinate și anume aceea că inițiativa statului român de a prelua rafinăria de la Pitești ar pica precum o mânușă celor de la OMV care oricum vor să scape de instalațiile de aici. Mai exact există un interes destul de vădit ca statul român să rămână cu bomba chimică în brațe. Reamintim că rafinăria Arpechim a fost închisă de  OMV tocmai pentru că nu mai era rentabilă, fiind estimate pierderi de peste 100 milioane euro pe an în condițiile funcționării ei, și pentru că necesita costuri uriașe în raport cu ce putea oferi. Pentru repornire erau necesare modernizări, retehnologizări și investiții de mediu de peste 250 milioane euro. E greu de crezut că un eventual cumpărător ar da și bani pe rafinărie și ar mai cheltui apoi toate aceste sute de milioane de euro pentru punerea ei pe picioare.

Obligații de mediu și plăți către OMV în sarcina statului

Pe lângă investițiile mari pe care ar fi trebuit să le facă pentru repornirea activității și pe lângă preluarea obligațiilor de mediu, chestiuni extrem de costisitoare, statul ar trebuit să plătească, la o eventuală preluare, și din valoarea activelor evaluate ceea ce ar fi însemnat câteva zeci de milioane de euro. Ca tabloul să fie complet amintim că în cazul în care statul nu ajunge la preluarea societății, OMV Petrom are în vedere demolarea rafinăriei. Cum la ultima întâlnire cu oficialii FMI guvernanții români au fost anunțați că organismul financiar nu este de acord cu rolul de intermediar al statului român în afacerea Arpechim, deocamdată lucrurile au rămas în aer.
Problema funcționării integrate a Oltchim cu Arpechim pare a fi o idee care încântă doar statul în contextul în care, în realitate, niciun investitor nu a spus clar că vrea să preia combinatul vâlcean la pachet cu rafinăria piteșteană. În aceste condiții numai anul acesta au fost trei încercări eșuate de vânzare a Oltchim, eventual împreună cu Arpechim, dar de fiecare dată au lipsit ofertele angajante și procedura a fost amânată. Dată fiind această situație și cu un Oltchim aflat de un an și jumătate în insolvență probabil că boala va fi lungită până la alegerile prezidențiale (mai ales că următorul termen al privatizării se intenționează a fi stabilit în noiembrie, în perioada votului, după principiul ori la bal, ori la spital) după care vom asista la obștescul sfârșit atât al Oltchim, cât și al Arpechim. Mai clar spus nici măcar statul nu va mai prelua rafinăria de la Pitești, deși oficialii săi spun că se dorește acest lucru, iar aceasta va fi demolată de OMV Petrom. După aceasta, statul român, implicit contribuabilul român, va rămâne în brațe cu o zonă contaminată chimic a cărei curățare va costa milioane de euro, milioane care vor fi încasate de băieții deștepți care roiesc deja de ceva vreme pe lângă gardurile Arpechim.

Mihai Georgescu: „Eu cred că statul şi-ar putea recupera cheltuielile de preluare”

Unul dintre entuziaștii și luptătorii, tot mai puțini de altfel, pentru salvarea Arpechim Pitești, fostul director general al combinatului, Mihai Georgescu, rămâne optimist și este convins că varianta preluării de către stat este una viabilă: „Mă miră că FMI s-a opus acestei variante și că sunt voci care aprobă acest lucru pentru că eu am convingerea că problema rafinăriei se putea rezolva astfel. Într-adevăr preluarea la stat ar însemna niște costuri dar nu cred, chiar dacă nu sunt economist, că statul ar fi un atât de prost negustor încât să nu le includă apoi în prețul vânzării. E valabilă și negocierea directă între noul investitor și OMV dar altfel stau lucrurile când vii și cumperi două lucruri din aceeași parte, adică de la stat în situația asta. E adevărat că acum lucrurile sunt cumva suspendate în aer dar să sperăm că se vor finaliza cu bine, că vom primi și vești bune. Oricum eu rămân la ideea că rafinăria are mai multe șanse dacă este preluată de stat și privatizată cu Oltchimul. În ceea ce privește costurile de repornire acestea există dar rafinăria este funcțională și poate fi rentabilizată într-o proporție semnificativă.”
Florin Silvestru