În urmă cu puțin timp, Tribunalul Argeș a prelungit măsura arestului preventiv în cazul lui Alin Minciunescu (38 de ani), bărbatul care, la sfârșitul lunii august, a înjunghiat mortal, în plină stradă, o femeie  de 68 de ani. Pe 28 august, aceeași instanță a dispus măsura aresului preventiv pentru 30 de zile, iar astăzi a mai prelungit-o până pe 24 octombrie, până la finalizarea experizei psihiatrice, în urma căreia, așa cum Jurnal de Argeș, a mai scris, bărbatul va fi, cel mai probabli, scos de sub incidență penală și trimis într-un spital cu măsuri de siguranță (la Jebel, în Timiș)

 În câțiva ani, va fi liber

„M-am interesat, pentru că e vorba și de viața mea, e dreptul meu și trebuia să aflu ce se întâmplă și știu sigur că se va diaspune această măsură de siguranță. Dar tot textul de lege limitează internarea până la însănătoșire sau ameliorare. Sunt medici, la ora asta, în România, probabil mai slab pregătiți, care spun, la un moment dat: s-a ameliorat. Dacă de la Vedea a putut fi externat, va putea fi externat și de la Jebel.  Va exista un medic care să spună că tulburările s-au remis, boala s-a ameliorat, bolnavul este echilibrat, pentru că în spital că și-a luat tratamentul și boala este sub control. Având în vedere că a fost mediatizat cazul, s-ar putea să fie garantată o peroadă de internare de cel puțin 4-5 ani.  Dar cine ne oferă nouă, după externare, garanția că  omul va avea boala sub control? Nimeni!”, a explicat, pentru Jurnal, Simona Popescu, avocatul care l-a reprezentat pe bărbat, din oficiu, în faza audierilor.

Simona Popescu atrage atenția asupra vidului legislativ din România care permite unui bolnav periculos să fie externat atât de repede, fără ca nimeni să răspundă de consecințele acestei externări.

„Există articoluil 110 din Codul Penal, care spune foarte clar că, atunci când avem de-a face cu o persoană bolnavă psihic care prezintă pericol real pentru sociateate, instanța este obligată să dispună măsură de siguranță, cum trebuia s-o facă de prima dată, din 2014,  dar nu a făcut-o. În plus, noi avem un vid legislativ, pentru că nu există o normă imperativă care să oblige organele sanitare – spitalul, medicii – să stabilească care sunt bolile care necesită internare permanentă, astfel încât, ulterior,  în situații ca asta, medicii să poată fi trași la răspundere penală, nu pe legea 487. Deocamdat,  astfel de bolnavi sunt internați și externați la scurt timp. Asta e politica. Se merge pe ideea că dacă au rude, pot fi dați în sânul familei, dar nu se gândește nimeni că nu există nicio garanție că această boală nu poate fi ținutră sub control prin modalitatea acesta de administrate a tratamentului la domiciliu. În speța asta, maică-sa a încercat să-i dea tratamentul, iar el s-a impus și a refuzat și chiar a exista o tensiune și acte de violență între cei doi”, mai spune avocatul Simona Popescu.