Sărbătoarea Paștelui este una dintre cele mai importante în tradiția creștină, iar obiceiul ciocnirii ouălor roșii ocupă un loc central în ritualul pascal. Departe de a fi un simplu gest festiv, ciocnitul ouălor și vopsirea acestora în diverse culori poartă o simbolistică profundă, transmisă din generație în generație.
Tradiția ouălor de Paște își are originile în primele secole ale creștinismului, în special în regiunea Mesopotamiei, unde se obișnuia vopsirea ouălor în roșu, simbolizând sângele lui Iisus Hristos vărsat pe cruce. Practica a fost preluată de bisericile ortodoxe, catolice și protestante, fiecare adăugând semnificații noi culorilor folosite: galben pentru lumină și speranță, verde pentru renașterea naturii, albastru pentru credință și roșu pentru sacrificiul divin.
Citește și: Papa Francisc a transmis din balcon urarea de Paşte. Zeci de mii de catolici l-au aclamat
În tradiția populară românească, ouăle se înroșesc în Joia Mare, fiind considerate binecuvântate și protejate împotriva stricăciunii. Există credința că ouăle roșii înroșite în această zi nu se vor altera niciodată. În Bucovina și alte zone etnografice, ouăle sunt încondeiate cu motive tradiționale, transformându-se în adevărate opere de artă populară. Acestea sunt numite și „ouă muncite”, pentru a reflecta efortul dedicat simbolic patimilor lui Hristos.
Legendele creștine întăresc încărcătura spirituală a obiceiului. Una dintre ele povestește că Maica Domnului, ajunsă la crucea Fiului Său, a așezat acolo un coș cu ouă, care s-au înroșit cu sângele Mântuitorului. O altă variantă susține că ouăle s-au colorat în roșu atunci când fariseii au rostit cu ironie că doar dacă acestea se vor înroși, Hristos va învia — și, miraculos, așa s-a întâmplat.
Ciocnitul ouălor de Paște, practicat după slujba de Înviere, simbolizează victoria vieții asupra morții. Se respectă un ritual bine stabilit: capul familiei ciocnește primul ou, rostind cuvintele „Hristos a Înviat!”, la care ceilalți răspund „Adevărat a Înviat!”. Se spune că oul care crapă este cel care „pierde”, însă în esență, actul marchează comuniunea spirituală a celor prezenți.
Dincolo de semnificațiile religioase, oul rămâne un simbol universal al creației, regenerării și vieții veșnice — un mesaj pe care Sărbătoarea Paștelui îl transmite an de an, printr-un gest aparent simplu, dar profund încărcat de sens.
Citește și: Ce faci cu lumânarea aprinsă la Înviere
.
0 Comentarii