Nimic nu mai e ce-a fost odinioară. Nici măcar alegerile. Păi se compară atmosfera și parfumul de epocă, inocența lui Spirache Necșulescu, ba chiar și avariția Daciei și Chiriachiței atât de fin zugrăvite în celebra piesă a lui Tudor Mușatescu “Titanic Vals”, cu ce vedem astăzi la „actorii” care își vor tranșa supremația politică și puterea pe 10 iunie? Nici vorbă. Valsul elegant de atunci s-a transformat în manele duduite pe scenele sătești, ba până și pălăria lui Spirache, cumpărată la suprapreț de la celebrul negustor muscelean Măgeanu, a devenit tichie de mărgăritar pentru niște candidați care își cosmetizează figurile în Photoshop, și-au tipărit afișe, bannere și mash-uri electorale cât jumătate din suprafața arabilă a județului și aruncă bani în campanie precum azvârleau fochiștii cărbunii în uriașele cazane de pe Titanic. Tot Titanicul poate ilustra miza electorală de astăzi, adusă la proporții gigantice, dar nu mai avem de-a face cu un Titanic Vals, ca în piesa lui Tudor Mușatescu, ci, mai degrabă cu un Titanic Fals (și uz de fals), în regia USL și PDL, ultimul metamorfozat subit în Alianța pentru Argeș și Muscel. Și, la fel ca pe Titanic, bărcile de salvare n-ajung decât pentru salvarea candidaților, în vreme ce noi, restul pasagerilor îmbarcați în acest județ, avem asigurată o variantă foarte rapidă și sigură pentru a scăpa de sărăcie: înecul. Acestea fiind spuse, să încercăm să zugrăvim tabloul alegerilor locale care vor urma, folosind și alte culori decât roșul țipător și verdele risipitor, în care s-au înveșmântat principalii adversari de la scrutinul de duminică, Constantin Nicolescu de la USL și Mircea Andrei de la AAM. Amândoi șefi de partid și oameni cu suficienți bani încât să nu mai știe ce să facă cu ei și a căror situație materială a degenerat în candidatură la șefia Consiliului Județean.

Stăpânul Mircea Andrei a împărțit câine și circ în campanie

O să începem radiografia cu candidatul AAM la șefia Consiliului Județean, Mircea Andrei. Nu de alta, dar el pare a avea cel mai grav diagnostic politic, câtă vreme a început să vadă dublu, ba chiar și triplu prin sondaje, cloroform cărora cică l-a depășit net în popularitate pe Nicolescu, încât deja se uită la acesta de sus, ca din submarin. Semn clar că faima celui poreclit Stăpânul a crescut în județ ca o buruiană bine udată. Dar oricum, Mircea Andrei se plânge deja preventiv că USL vrea să-i fure 20-30 de procente, când el n-are decât vreo 15. Fără îndoială că avem de-a face cu un politician energic și plin de idei. Beneficiază de combustie pe bază de dioxid de carton, iar în fiecare dimineață îl cuprinde o dilemă pe care n-o poate rezolva nici până seara. Asta pentru că nu știe în ce calitate se trezește din somn: procuror, avocat, senator, om de afaceri, șef de partid sau milionar în euro? Ca atare, uneori nici nu se mai trezește de dimineață până seara, mai ales că îi plac și șprițurile, însă doar cele răcite cu bani gheață. Chiar cu riscul ca, ulterior, să lupte din greu cu legea gravitației electorale, mai ales că este și un consecvent analist politic la degustările sorbite în relația cu subalternii și cu alegătorii. Atunci are o privire ca de Mig 29, care-și caută un loc de aterizare prin manevre complexe de prăbușire. Îi e o foame de putere de s-ar împrumuta și la FMI, ba și la frații Cămătaru, știut fiind faptul că și la PDL a militat consecvent pentru valorile capitalismului de cămătărie. Chiar dacă este un bărbat pe jumătate, se manifestă ca un instrument politic mic, dar vioi, care știe să-și impună autoritatea în propriul partid. Fost călușar în trupa școlară din localitatea natală Sârbii Măgura din Olt, i-a învățat călușul în gură pe toți supușii portocalii, deveniți acum chiar verzi de spaimă. Ca să-i țină strâns uniți în jugul partidului, pe principiul că haita îl face pe om un șef cât mai mare, iar urna scapă turma, Mircea Andrei a țipat uneori la ei mai să-și spargă timpanele. Ajutat adeseori și de o privire caldă, ca a lui Râmaru, în final i-a reușit pasiența, pentru că subalternii din PDL au început să umble ca pe sârmă prin fața sa, ba au devenit și agili ca niște acrobați, supuși de Andrei la o cură drastică de slăbire la buzunare, prin metoda Saw, de la I până la VIII. Salvarea nu le-a putut veni nici chemată la 112, așa încât băieții s-au aliniat cuminți în spatele Stăpânului, gata să-și spargă fondurile, voturile, ba poate și capetele pentru boss-ul venit de la Dâmbovița să-i conducă și să ne conducă, după alegeri. Pentru campania electorală propriu-zisă, Mircea Andrei s-a gândit din timp, ca orice politician care se respectă, cum să mintă cât mai credibil. Transformat peste noapte în mare descheietor de drumuri, cam de astă toamnă a tot pus placa asfaltării celebrului DN 73 Pitești-Câmpulung, dar până a pierdut PDL-ul puterea, acesta a rămas tot la stadiul de șvaițer. Și va mai rămâne probabil încă multă vreme, pentru că și USL-ul este la fel de competent în materie de cacealmale electorale. Oricum, la impresia artistică senatorul AAM a luat numai note de 10. Adică a ținut discursuri atât de sonore despre DN73, încât pe unde trecea, porneau alarmele de la mașini și de la bănci. Bașca faptul că a militat consecvent și pentru o dezvoltare fripturistică durabilă în nordul județului, ca să aibă unde candida la Parlament după ce va pierde alegerile la CJ. În planul resurselor umane, Andrei și-a făcut repede un calcul cam câți rromi costă alegerile și a început în mai toate localitățile în care rromul sfințește locul și votul, promovarea unor servicii complete de rroaming electoral. În turneele de campanie, întrucât legea interzice să se mai dea căldări la alegători, ca să voteze căldărarii, s-a mers prin localități cu cortul, spre a se atrage în special intelectualitatea, formată din corturari. La orașe s-a acționat și mai amplu, adică s-a încurcat circulația cu „trenulețe” formate din ATV-uri verzi, fapt care a stimulat imaginația mesajelor transmise de șoferi la adresa acestora, cu aluzii sexuale de mare ținută politică. De asemenea, suprafețe importante din oraș au fost însămânțate cu afișe, bannere și mash-uri electorale, din care rezultă cheltuieli faraonice, speranța verzilor lui Andrei fiind aceea că vor obține o recoltă masivă de voturi. În caz contrar, uriașele culturi de materiale electorale pot fi întoarse după alegeri, pentru a se însămânța cu pruni și viță de vie, să se mai uite la toamnă de necaz.

Jupânul Constantin Nicolescu, dominat de un instinct primar de județ

Așa cum Mircea Andrei este Stăpânul la AAM, Constantin Nicolescu este Jupânul la USL. Un politician în serie ca mandate, despre care se poate spune cu siguranță că a fost și cel mai valoros din timpul mandatelor pe care le-a deținut. Dovadă că astăzi a fost selecționat ca titular nu numai în Naționala de Administrație, ci și în Naționala de Justiție. Faptul demonstrează că este un tip dintr-o bucată, ori la bal, ori la penal. Deși obișnuiește să facă numai ce-i place SIE, are totuși și unele excentricități democratice, în care promovează talentele reale în executarea ordinelor. Câteodată unii îl mai și înjură prin partid, dar nu mult, ci doar până nu-i mai ajută nici limba. Atunci îi sar la gât cu niște osanale tăioase ca briciul, ca să-l învețe minte. Atmosferă sinceră și destinsă deci la PSD, ca de sanatoriu terapeutic, în care primarii și ceilalți pacienți își mărturisesc chiar și sub hipnoză atașamentul față de funcții și partid, ca să nu nimerească eșapamentul mașinăriei roșii care îi poartă spre avere și mărire. Băgați-vă mintea în sac, le-a spus mereu Nicolescu celor mai rebeli din fire, privind lucrurile din perspectiva ciocanului, pentru care toți cei din jur sunt niște cuie ale naibii, care trebuie înfipte unde trebuie. Dar hai să nu fim totuși prea sarcastici, pentru că șeful PSD știe mereu unde să caute când își dorește ceva. Cu acea siguranță cu care te duci, de pildă, la nevasta spânzuratului să-i ceri niște sfoară și săpun, că sigur are, sau la soțul nevestei înjunghiate să împrumuți un cuțit, că s-ar putea să-ți dea pe deasupra și un topor. În plus, Constantin Nicolescu este cumplit de greu de bătut în alegeri, câtă vreme cunoaște electoratul ca pe propriile buzunare ale acestuia și, la o adică, are atâta iscusință în adunarea de fonduri, încât ar ști de unde să mai găsească niște bani chiar și pentru micșorarea salariilor sau a pensiilor. Întrucât posedă și un foarte dezvoltat instinct primar de comună, oraș, ba chiar și de județ (pentru că în asta se cam traduce și funcția de președinte al Consiliului Județean), Jupânul PSD și al USL a decis să se învârtă într-un circ vicios în campania electorală. O nesperată mână de ajutor i-a dat și PDL-ul, eliminat de la guvernare recent printr-un cartonaș roșu primit de la USL. Acum, de pe poziții de putere, altfel se fac cărțile în alegerile locale, iar Nicolescu, având deja în mână așii unei popularități mult sporite față de adversarul său, Mircea Andrei, își permite să joace relaxat, fără stări politice febrile. Având totodată la dispoziție și numeroasa gloată de primari aducătoare de voturi, nu i-a fost greu să se lase mai presus de concurența verde de la AAM, iar campania electorală s-a transformat, de ambele părți, într-o demonstrație a faptului că România nu mai este de mult grânarul Europei, ci a devenit grătarul Europei. Dovadă că n-a fost localitate din județ în care, pe perioada destinată împerecherii politicienilor cu funcțiile scoase la bătaie în alegeri, să nu se fi auzit focuri de tabără, cu grătare, licori energizante, muzicanți, ace, brice și carice la serbările tâmpenești dedicate zilei decisive de 10 iunie. Banii n-au prea contat în aceste orgii politice, pentru că au de unde să fie puși la loc după alegeri, tocmai de la consumatorii chemați la vot. În materie de panotaj electoral, aceeași poveste. Nicolescu, Pendiuc și USL-ul în general s-au luat la întrecere cu AAM-ul, împânzind localitățile cu hectare întregi de afișe, bannere și mash-uri, care se văd probabil și de pe Lună, precum Marele Zid Chinezesc. Și nu ne-am mira, câtă vreme candidații noștri au tot timpul ceva în comun cu „democrațiile” asiatice, cum ar fi megalomania. Jucând pe teren propriu și având la dispoziție un lot politic mult mai șulfit și nărăvit în alegeri meșteșugite, Nicolescu are șanse uriașe să marcheze un nou mandat de președinte. A scăpat practic singur cu poarta goală, într-o poziție în care, chiar și Bănel Nicoliță de-ai fi, ar fi o minune să ratezi. Abia după vom vedea cine, ce și cât a câștigat de fapt în meciul de pe 10 iunie.
Mihai BĂDESCU