În cadrul Festivalului Internațional al Teatrului de Studio, sâmbătă, 17 mai, la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești vine să joace o apreciată actriță din străinătate. De la ora 19, Teatre de Barcelona (Spania) vă invită, așadar, în Sala Studio „Liviu Ciulei” la spectacolul „Más o menos” („Mai mult sau mai puțin” – în traducere), de Aldo Nicolaj, în regia lui Luca Nicolaj.
Citește și: Poeta şi romanciera Sanda Movilă, uitată pe raftul doi…
Potrivit unui comunicat de presă al teatrului piteștean, „Más o menos” este un monolog al unei femei fără trecut. O femeie fragilă, fără memorie, fără nume, fără direcție, care, între anxietate, fantezie și sarcasm, începe propria căutare într-un labirint de abisuri și disproporții.
Protagonista acestui spectacol (în rol, Mònica Van Campen) nu are nume: l-a uitat. De fapt, a uitat totul: trecutul, copilăria, iubirile, locul de muncă… Singurul lucru pe care îl știe este că are 50 de ani… „mai mult sau mai puțin”. Viața sa începe într-un spațiu de odihnă de pe autostradă unde stă pe un scaun pliabil.
De la autostradă se trece brusc într-o clinică de neurologie. Însă nici medicii, nici timpul nu ajută la recuperarea amintirilor. În memoria sa sunt doar culori: albastrul cerului, verdele copacilor. Când realizează că viața sa nu are trecut, i se deschide înainte un abis care îi provoacă vertij. Fără să-și poată aminti trecutul, fără plăcerile și necazurile care i-au modelat anotimpurile vieții, își dă seama că este un nimeni.
Fiindu-i imposibil să rămână liniștită în fața unui asemenea abis, trebuie să găsească ceva de care să se poată agăța. O amintire, vă rog, o amintire cât de mică. Chiar dacă este inventată. Însă o identitate construită pe amintiri inventate se prăbușește ca un castel de cărți. Vertijul este major, insuportabil precum singurătatea care o înconjoară. Măcar să urmeze calea imaginației, care este inepuizabilă și mereu surprinzătoare.
Trebuie să se convingă că ea este „acea fetiță îmbrăcată în alb… cu ochi visători… care avea încredere în lume…”
0 Comentarii