“Dreptatea vine de la Bucureşti”, asta e replica cu care m-a întâmpinat Ion Vâlcu, liderul taberei care-i reprezintă pe angajaţii de la Muntenia, înainte să-mi dea vestea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat conducerea fantomă prin care magnatul Nicolae Ivănescu pusese stăpânire pe cel mai important brand hotelier al judeţului Argeş.

Ivănescu a pierdut procesul la Înalta Curte

Ca să intrăm direct în subiect, Ilie Tomiţă, omul de casă al magnatului Ivănescu, a fost dat jos din funcţia de administrator sechestru în care fusese numit printr-o sentinţă a judecătorului Gheorghe Mihalcea de la Tribunalul Comercial Argeş, de pe urma căreia magistratul s-a ales şi cu plângere penală. Pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apărut deja soluţia care repune lucrurile pe făgaşul normal în mult mediatizatul război de la Muntenia, publicată pe 28.12.2010, şi din care cităm: „Admite cererea. Suspendă provizoriu executarea sentinţei  1553/17.XI.2010 a Tribunalului Comercial Argeş până la soluţionarea cererii de suspendare în cererea de revizuire. Fără cale de atac”. Dincolo de termenii tehnici şi strict specializaţi, cititorul obişnuit şi opinia publică din Argeş trebuie să afle că magnatul Ivănescu a pierdut controlul hotelului Muntenia, pe care-l obţinuse, înainte de sărbători, cu justiţia din Piteşti şi cu bodyguarzii. Prin urmare, cel supranumit „Nenea” a rămas simplu membru în vechiul Consiliu de Administraţie de dinainte de puci, repus acum iată, în drepturi depline, de către Înalta Curte. Nicolae Ivănescu a rămas practic fără nicio putere pentru că acest Consiliu de Administraţie îl are ca preşedinte pe Ion Vâlcu şi e dominat numeric de foştii acţionari şi angajaţi ai SC Muntenia SA.

Cu lacrimi în ochi, angajaţii de la Muntenia au primit vestea că au scăpat de Ivănescu

Ironia sorţii, după ce în a treia zi de Crăciun au fost daţi afară de magnatul Ivănescu, găsind lacătul pus pe uşa restaurantului Muntenia (locul lor de muncă de peste 30 de ani), aceiaşi angajaţi aveau ieri lacrimi de bucurie în ochi. „S-a făcut dreptate, domnu’ Grigore, iar dreptatea a venit de la Bucureşti, nu de la Piteşti, unde o parte din justiţie e dirijată de Ivănescu”, mi-a spus nu doar Ion Vâlcu, ci şi alte câteva persoane din jurul acestuia. Ion Vâlcu a mai completat că, la aflarea veştii că ar fi pierdut, Nicolae Ivănescu a ameninţat că merge până în pânzele albe şi că e decis să mute procesul la Curtea de Apel Alba Iulia. „Probabil că acolo are el lucrurile aranjate, fiindcă la Alba Iulia a mai câştigat în trecut un proces, cel în care se judeca cu fostul director al societăţii Eugeniu Ciobotoiu”, a încheiat Vâlcu. Iată şi componenţa Consiliului de Administraţie care a preluat conducerea SC Muntenia: Ion Vâlcu, preşedinte, Crăciun Valeru Doru, Popescu Constantin (Ţil), Marinescu Cristina şi Ivănescu Nicolae, membri. Practic, Ivănescu este izolat în această formulă de CA, unde nu mai poate dicta în niciun fel, deoarece patru din cei cinci membri aparţin taberei Vâlcu şi sunt foşti angajaţi ai SC Muntenia. Din punct de vedere tehnic, urmează ca sentinţa dată de ÎCCJ să fie motivată şi apoi comunicată la Oficiul Registrului Comerţului Argeş pentru ca noul CA să-şi intre în atribuţii şi să devină operaţional. E chestiune de doar câteva zile…

Cotroversata decizie a judecătorului Mihalcea

Sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie desfiinţează practic o soluţie controversată dată de judecătorul Gheorghe Mihalcea de la Tribunalul Argeş. Printr-o hotărâre  mai mult decât discutabilă şi care a produs stupoare în rândul specialiştilor în drept, magistratul Gheorghe Mihalcea  a oferit pe tavă, în noiembrie anul trecut, conducerea SC Muntenia lui Nicolae Ivănescu. Practic, judecătorul Mihalcea a dat o hotărâre a cărei strâmbătate era vizibilă şi din satelit şi prin care Ilie Tomiţă (locotenentul lui Ivănescu) era numit administrator judiciar la Muntenia, fără însă ca societatea să fi fost declarată în faliment, conform Legii insolvenţei. Culmea aberaţiei juridice, Ilie Tomiţă deţinea în acelaşi timp şi calitatea de administrator al unui Consiliu de administraţie format dintr-un singur membru, care era, evident, el. Nimeni n-a înţeles, nici atunci şi nici acum, când ÎCCJ a desfiinţat această soluţie demnă de Cartea Recordurilor, cum putea fi omul lui Ivănescu, în acelaşi timp,  administrator judiciar, dar şi preşedinte al unui CA. Foarte probabil, rămâne ca tot justiţia să descâlcească iţele acestei afaceri juridice cu numeroase semne de întrebare. Sunt voci care spun chiar că decizia dată recent de către Înalta Curte, în războiul de la Muntenia, nu face decât să îngroaşe probatoriul în cazul judecătorului Gheorghe Mihalcea.
(Gabriel Grigore)