# O fată orfană de ambii părinţi nu are bursă socială pentru 1 leu în plus la ”veniturile” familiei # Familia adolescentei este compusă din bunică și o soră, iar  ”veniturile” totale sunt de 497 lei lunar # Pentru că Inspectoratul Școlar și Agenția Judeţeană pentru Prestații Sociale joacă ping-pong cu dosarul acestui copil, adolescenta nu poate primi bursă prin programul ”Bani de liceu”. Lavi – Adriana Şerban are 17 ani şi este elevă în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic Costeşti, la profilul Resurse Naturale şi Protecţia Mediului. Îşi doreşte cu disperare să înveţe şi să îşi vadă studiile definitivate, dar lipsa resurselor financiare o împiedică să îşi împlinească visele. Fiindcă a avut ghinionul să se nască la ţară, în satul Goleasca, adolescenta nu are decât două opţiuni pentru a putea frecventa cursurile liceului la care s-a înscris: fie să stea la cămin, fie să facă o navetă chinuitoare cu autobuzul. Naveta, deşi mai ieftină decât cazarea la cămin, îi răpeşte mult din timpul alocat temelor şi studiului, astfel încât soluţia cea mai indicată ar fi tot căminul. Dar cum să poţi plăti 270 lei pentru cazarea la cămin, în condiţiile în care veniturile totale ale familiei tale sunt de doar 497 lei lunar?! Din acest motiv, Lavi a solicitat sprijin financiar prin Programul Naţional de Protecţie Socială ”Bani de Liceu”. Răspunsul la solicitarea ei a fost însă unul foarte amar: pentru un singur leu în plus la veniturile și așa modeste, adolescenta nu poate beneficia de ajutorul financiar respectiv, care are o valoare lunară de 180 lei.

Orfană de la vârsta de 5 ani

Lavi Şerban avea doar 3 anişori când cea care i-a dat viaţă, Mariana Şerban, a păşit în lumea sufletelor adormite. La scurt timp după moartea mamei, în numai doi ani, s-a prăpădit şi tatăl, Viorel. Astfel că fata s-a văzut singură pe lume, la doar 5 anișori, având-o alături doar pe sora ei mai mare, Nicoleta, în vârstă de 7 ani pe atunci. Şi cum fetele rămăseseră orfane de ambii părinţi, soarta lor a ajuns în mâinile Protecţiei Copilului Argeş, care urma să stabilească măsura lor de plasament. Prin hotărârea nr. 599/27.10.2000, instituţia care astăzi poartă denumirea de DGASPC Argeş a stabilit că minorele vor fi îngrijite de bunica lor maternă, Ioana Voiculescu, care va primi o alocaţie lunară pentru plasament. Doisprezece ani au trecut de atunci, răstimp în care Ioana Voiculescu s-a chinuit să-şi crească şi să-şi educe nepoatele aşa cum trebuie. Dar bătrâna văduvă şi pensionară nu a mai reuşit să facă faţă mult timp standardelor societăţii actuale cu pensia ei, mai mult simbolică, de la CAP. Amândouă nepoatele ajunseseră la liceu, Lavi în clasa a IX-a şi sora ei în clasa a XI-a, iar cerinţele şi nevoile băneşti erau tot mai mari. Aşa că Lavi a solicitat sprijin financiar prin Programul Naţional de Protecţie Socială „Bani de Liceu”, numai că  dosarul ei a fost respins, motivându-se că depăşeşte cu 1 leu plafonul stabilit de lege pentru acordarea bursei. Din cauza lipsei banilor, sora ei, Nicoleta, a renunţat să mai meargă la şcoală, preferând să o sprijine pe Lavi să finalizeze cursurile Liceului Tehnologic Costeşti.

În anul în care a stat la cămin, şi-a îmbunătăţit rezultatele la învăţătură

Şi astfel, datorită sacrificiului sorei sale, a reuşit Lavi să scape de naveta chinuitoare, stabilindu-se la căminul liceului, unde plătea lunar 200 lei. A pus burta pe carte şi, învăţând temeinic, a reuşit într-un an de zile să ajungă a patra elevă din clasă.  A terminat clasa a X-a cu media 8,39 şi cu doar 10 absenţe nemotivate. Dar majorarea, în acest an şcolar, a taxelor de la cămin, de la 200 lei la 270 lei, au pus-o din nou în faţa unei situaţii dificile. Copila s-a văzut nevoită să facă din nou naveta şi să plătească lunar pentru abonament nu mai puţin de 160 lei, deci o treime din veniturile familiei sale. Aşa că fata s-a hotărât să solicite din nou sprijin financiar prin Programul Naţional de Protecţie Socială „Bani de Liceu” pentru a putea plăti în continuare taxa de la cămin, deşi e conştientă că va primi exact acelaşi răspuns ca în anul şcolar anterior.

Din cauza alocaţiei pentru plasament, fata nu se încadrează în Programul „Bani de Liceu”

În ancheta socială efectuată de comisia de autoritate tutelară în vederea întocmirii dosarului pentru bursa „Bani de Liceu” se precizează, printre altele: „Familia nu beneficiază de ajutor social, nu obţine venituri din creşterea şi valorificarea animalelor. Nu deţine în proprietate autoturisme sau utilaje agricole. Locuiesc într-o casă de 38 mp, întreţinută în condiţii bune, formată din două camere, o bucătărie şi un hol întreţinute în condiţii bune, modest mobilate. Familia deţine în proprietate suprafaţa de 1.00 teren arabil. În anul agricol 2011-2012 nu a realizat venituri de pe suprafaţa respectivă”. Acelaşi document enumeră şi veniturile familiei: „Alocaţia de stat pentru copil în suma de 42 lei/lunar, pensia de CAP în suma de 358 lei/lunar şi alocaţia lunară pentru plasament în suma de 97 lei/lunar”. În total 497 lei, din care îşi duc existenţa bunica văduvă, sora casnică şi eleva Lavi Şerban. „Bursa «Bani de Liceu» are o valoare de 150-180 lei/lună. Din cauza alocaţiei pentru plasament, care e încadrată în categoria venituri, nu pot obţine această bursă, fiindcă veniturile depăşesc cu un leu plafonul pentru acordarea ei. Spre exemplu, alocaţia de 42 lei nu e încadrată la venituri. Până la urmă şi alocaţia pentru plasament tot alocaţie e!”, ne-a spus Lavi Şerban. „Nici măcar nu e vorba de o sumă mare. Sunt doar 97 lei. Alţi copii, cu un părinte în viaţă, iau mai mult, aproape 150 lei”, ne-a mărturisit dezamăgită adolescenta. Şi pe bună dreptate, fiindcă suma de 97 lei, nu numai că e mult prea mică pentru nevoile unui copil orfan, dar nu poate înlocui nicicum lipsa părinţilor decedaţi.

Ping-pong între instituţiile statului cu dosarul copilei

Dorind să obţin o poziţie oficială vizavi de problema elevei Lavi – Adriana Şerban şi de nedumeririle formulate de aceasta, am mers la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Argeş, ştiind că este vorba de un program naţional de protecţie socială. La secretariatul instituţiei mi s-a comunicat cu răceală că: „Nu ne ocupăm noi de programul «Bani de Liceu», ci Inspectoratul Şcolar Judeţean, fiindcă este un program al Ministerului Educaţiei”. Am reuşit, totuşi, să obţin informaţii despre alocaţia pentru plasament, care are o valoare de „97 lei pentru copilul sănătos şi 146 lei pentru copilul cu handicap”, dar am fost din nou îndemnată să merg la o altă instituţie a statului, la DGASPC Argeş. La Inspectoratul Şcolar Argeş, am fost plimbată de la un birou la altul, până ce m-a preluat purtătorul de cuvânt al instituţiei, Doina Bunea, care a precizat că acele criterii pentru stabilirea încadrării în programul „Bani de Liceu” se regăsesc în HG 1488/2004 şi că această bursă este de 180 lei/lună. Tot de la dna Bunea am reuşit să obţin şi o hârtie în care sunt menţionate actele necesare la întocmirea dosarului pentru bursa „Bani de Liceu”. Pe această hârtie, care a fost transmisă către toate şcolile argeşene, se specifică foarte clar că fac excepţie de la calcularea venitului brut/membru de familie: „alocaţia de stat, alocaţia suplimentară pentru familiile cu mulţi copii, bursele de studii şi bursele sociale, precum şi alte venituri cu caracter social acordate elevilor, şomaj”. Cu hârtia în buzunar, m-am reîntors la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Argeş pentru a verifica dacă alocaţia pentru plasament se încadrează în categoria venituri sociale – deşi acest lucru este evident – şi dacă se ia sau nu se ia în calcul pentru stabilirea venitului brut/membru de familie. Directorul AJPS Argeş, Mariana Marinescu, nu a dorit să îmi ofere informaţia cerută, comunicându-mi să fac o solicitare scrisă pentru a primi răspunsul de la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, ceea ce am şi făcut. Din păcate, în timp ce instituţiile statului, Inspectoratul Școlar și Agenția Judeţeană pentru Prestații Sociale se încurcă în hârtii, dând dovadă de o ignoranţă totală, iar Hotărârea de Guvern 1488/2004 este neclară şi lasă loc de interpretări, Lavi – Adriana Şerban (a cărei situaţie probabil că nu e un caz izolat în România), nu poate beneficia de bursa care i se cuvine și de care are foarte mare nevoie. Ar trebui ca statul să îi acorde prioritate tocmai fiindcă e orfană, în loc să încadreze în programul „Bani de Liceu” copii ai căror părinţi apţi de muncă s-au învăţat să trăiască din alocaţiile şi bursele odraslelor.
Iustina HARCO-BURCEA