Viața, drumurile și meseria m-au purtat în ultimii ani prin mai multe spitale din județ și din Capitală. Și dacă ar fi să fac un clasament al birocrației, nepăsării și mizeriei, Spitalul Județean Argeș ar ocupa lejer primul loc. Să spun că la Spitalul Județean Argeș e ceva putred ar fi un eufemism.
Un eufemism pe care nu îl merită spitalul, un eufemism ce ar fi un afront pentru miile și miile de pacienți pentru care o ședere la spital, fie și în ambulatoriu, e o umilire și o experiență teribilă ce îi face să realizeze cu durere și revoltă mută că degeaba cotizează zeci de ani la sistemul de sănătate. Sistemului nu îi pasă de ei. Iar cazul asistentei care țipa la o pacientă aproape leșinată săptămâna trecută este doar vârful icebergului.
Ce să mai zicem de faptul că aerul condiționat de la UPU a fost reparat de abia după scandalul cu asistenta, deși angajații de la spital ceruseră de luni de zile repararea acestuia. Cum o fi fost pentru sutele de pacienți care au venit zilnic la Urgențe în această vară și care au stat acolo ca la o mini-saună? Cum o fi pentru pacienții care văd că în majoritatea toaletelor de la Spitalul Județean Argeș lipsesc hârtia și săpunul? Ce ironie dramatică, „ustensilele” pentru igienă lipsesc tocmai acolo unde igiena e crucială.
Cum o fi oare pentru pacienții care stau în paturi din vremuri imemoriale și care sunt nevoiți să își cumpere medicamente deși-repet-au cotizat mai multe decenii la sistemul de sănătate?
Da, veți spune desigur că nu toți doctorii și toate asistentele de la Spitalul Județean Argeș sunt impregnați cu birocrație și nepăsare. De acord. Nu toți, dar prea mulți. Lipsa de personal nu e o scuză pertinentă pentru atitudinea prea adesea arogantă față de pacienți. Iar jurământul lui Hippocrate a fost uitat.
E timpul ca autoritățile – și mă refer aici și la parlamentarii de Argeș care trec prin spital doar la tăieri de panglici – să ia taurul de coarne și să schimbe multe la Spitalul Județean Argeș, care e bolnav rău. Și nu doar de birocrație.
În ritmul actual, mai ales în condițiile în care la Mioveni se construiește cu pași foarte repezi cel mai modern spital de stat din țară-și primul de după Revoluție – s-ar putea ca Spitalul Județean să rămână cu un număr infim de pacienți.
În încheiere, un sfat pentru conducerea spitalului și a județului: să facă o vizită la un spital tot de stat. Și mă refer aici la Spitalul Panduri din Capitală, unde asistentele și doctorii sunt numai un zâmbet, unde paturile sunt peste tot noi. Unde pacienții sunt respectați.
0 Comentarii