# Trezorierul banilor era fostul şef al instituţiei, Aurel Ghiţă. Aşa cum aţi aflat din ultimele ediţii ale Jurnalului de Argeş, cazul mitei de la MApN s-a îmbogăţit cu un nou dosar, cel al şpăgii pentru înrolarea în contingentele din Afganistan. Generalilor Marian Ion şi Mihai Chiriţă, cercetaţi şi în acest dosar, li s-au alăturat nume noi de cadre militare ori de instituţii ale armatei care făceau parte din păienjenişul corupţiei cu epoleţi. În vizorul procurorilor au apărut astfel Cercul Militar Piteşti (Casa Armatei), dar şi persoana care a deţinut cârma instituţiei pentru o perioadă, ne referim la plutonierul adjutant în rezervă Aurel Ghiţă. Adică locul unde se colectau banii, precum şi omul care îi dirija pe filiera din reţeaua MApN. Mai exact, şpaga colectată de la Piteşti ajungea la generalul maior Mihai Chiriţă, la colonelul Vasile Belciug sau la colonelul Constantin Rădulescu, trei nume grele aflate în ultimii ani la comanda sau în primul eşalon al UM 01261- Şcoala de Aplicaţie “Mihai Viteazul” Piteşti. Trebuie spus că mare parte din unităţile militare româneşti care au trimis oameni în Afganistan, în ultimii ani, se află în subordinea acestei Şcoli de Aplicaţie din Piteşti.
Plutonierul Ghiţă, băiatul bun la toate
Plutonierul adjutant Aurel Ghiţă aproape că se eternizase la Casa Armatei şi toată suflarea militărească ştie că, dacă vroiai să aranjezi o nuntă, o chermeză sau o masă festivă în sălile acestei instituţii, nu trebuia să te adresezi şefului acesteia, nici măcar comandantului Garnizoanei, ci direct lui, adică şefului de sală, căci asta era încadrarea sa. Când, la finele lui 2009, fostul comandant al Cercului Militar, colonel (r) Marin Crăciun, a optat pentru pensie şi postul a rămas vacant, Ghiţă şi-a văzut visul cu ochii şi serviciile răsplătite, devenind vătaf acolo unde condusese, de facto, ani de-a rândul. Surse judiciare susţin că amânarea numirii unui nou comandant nu a fost deloc întâmplătoare pentru că se dorea instituţionalizarea şefului de sală Ghiţă la conducerea Casei Armatei, adică într-un punct nodal al reţelei de colectare a şpăgii. Ce-i drept, Ghiţă a pozat tot timpul în băiat bun, descurcăreţ nevoie mare şi săritor din fire, reuşind astfel să câştige încrederea tuturor celor care s-au perindat pe la comanda Garnizoanei Piteşti. Din această postură, plutonierul adjutant Ghiţă a ajuns să dirijeze placa turnantă a banilor murdari care circulau în sistemul militar local, el fiind cel care colecta sumele de la plătitorii de mită şi care apoi le ducea beneficiarilor. În Afganistan o misiune durează 6 luni, iar salariul mediu lunar al unui militar de acolo este de 2000 de dolari. Pe cale de consecinţă, şpaga la înrolare era cât o soldă, adică 2.000 – 2.500 de dolari. Dacă militarul dorea să participe şi la o a doua misiune, atunci “cotizaţia” devenea una ceva mai consistentă. Toate acestea procurorii le-au aflat şi de la Ghiţă, care, în încercarea de a scăpa basma curată, s-a autodenunţat, dându-i în primire pe toţi cei pentru care a lucrat şi care i-au dat şi lui un os de ros, în frunte cu generalul Mihai Chiriţă şi coloneii Belciug şi Chiriţă.
Cinism kaki la Curtea de Argeş
Florin Bădiceanu din Valea Mărului este doar unul dintre militarii argeşeni morţi în Afganistan, în 2009, şi ridicat, postmortem, la gradul de sublocotenent. La scurt timp de la moartea militarului, soţia sa a născut al doilea copil, un băiat. După câteva luni, în mai 2010, băiatul a fost botezat de ministrul Apărării, Gabriel Oprea, iar la unitatea de vânători de munte de la Curtea de Argeş a avut loc o petrecere privată pe cheltuiala integrală a naşului. A participat atunci toată crema UNPR-istă de la nivel central şi local, politicieni de toate culorile şi purtători de epoleţi grei, ca generalul Mihai Chiriţă, adică inclusiv cel care dijumuia şpăgile pentru Afganistan. Un cinism multicolor pe fond kaki, un gest creştinesc transformat într-un soi de spălare a păcatelor, o uniformă publică de camuflaj menită să-i lase să doarmă liniştiţi pe cei care cereau de la obraz şpagă tinerilor care plecau la moarte în speranţa unei vieţi mai bune. (Florin Silvestru)
0 Comentarii