Singurul politician pe care l-aş vota cu ochii închişi: Barack Obama

de | 9.11.2016 22:52 | Opinii

Da, nu vă mirați și nu mă anatemizați sau acuzați cumva de lipsă de patriotism. Sunt patriot, nu însă și în ceea ce privește politicienii români, demni mai degrabă de o republică bananieră ori de un regim lax până la paroxism decât de o țară membră a Uniunii Europene.
Ce m-a apucat să scriu de Barack Obama acum când toată lumea vorbește de Donald Trump și Hillary Clinton? Vream să scriu de mult timp despre președintele încă în funcție al Statelor Unite, din cel puțin trei motive. Primul ar fi acela că actuala clasă politică de la noi, în special din Argeș, mă face să îmi caut modele de lideri în alte țări. Al doilea motiv: listele de candidați la alegerile parlamentare, pline de corupți, condamnați, cercetați penal sau impuși de la București în județe cu care nu au nicio legătură. Al treilea motiv și cel mai important: îmi place Barack Obama ca om, ca lider, ca fel de a fi, ca discurs. I-am urmărit cariera lui Barack Obama încă din 2006, când nici nu se punea problema de a candida la președinția Statelor Unite. Pas cu pas, Obama a urcat și a stârnit un entuziasm nemaiîntâlnit în istoria S.U.A. Absolvent al uneia dintre cele mai bune universități din lume – Harvard (câți dintre politicienii noștri se pot lăuda cu studii pe bune la o mare universitate?), Barack Obama a ales să fie un altfel de politician, fără discursuri sterile și stereotipe, fără răceală și aroganță. A ales discursuri calde, concrete, a ales să comunice, să fie transparent, să coboare printre oameni. La propriu. A, și apropo de discursuri, îmi permit să fac o digresiune și să le recomand politicienilor argeșeni să se apuce să citească, să bage la cap și să învețe din discursurile lui Obama din ultimii opt ani, în special din cele din campaniile electorale din 2008 și 2012.
Și mai este ceva ce mi-a plăcut la Obama. În fiecare dintre cele două campanii câștigătoare pentru alegerile prezidențiale nu s-a preocupat să își atace oponenții (așa cum se face din păcate în masă în România), ci să spună ce poate face el pentru America. Și a reușit. A fost acel ALTFEL de președinte pe care și-l doreau americanii. A fost schimbarea mult dorită. Iar americanii care deja încep să îl regrete sunt numeroși. Îi înțeleg. E greu de crezut că următorul președinte, fie Donald Trump ori Hillary Clinton, va reuși să se apropie ca și popularitate de Barack Obama.
Mi-aș dori ca în următoarele decenii să văd și la noi un politician care să aibă măcar o zecime din charisma lui Barack Obama. O utopie? Probabil.
Cât despre alegerile prezidențiale din acest an, am o părere de rău, legată tot de familia Obama. Mi-aș fi dorit ca Michelle Obama să candideze în locul lui Hillary. Ar fi câștigat cu siguranță fără nicio emoție. Uitați-vă la discursurile sale din ultimele luni, uitați-vă la atitudinea sa ca Prima Doamnă și veți înțelege de ce.
De două ori mi-a părut rău că nu am și cetățenie americană: în noiembrie 2008 și în noiembrie 2012. Pentru că aș fi mers și l-aș fi votat pe Barack Obama. În fapt, singurul politician pe care l-aș vota cu ochii închiși. În România nu am cu cine vota.
Denis Grigorescu

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii