Pe la mijlocul secolului trecut, băiatul care ducea vitele la apă şi făcea kilometri până la şcoală visa să ajungă „cineva”. Peste zeci de ani devenea prefect de Argeş, secretar al Senatului României şi apoi  preşedinte de consiliu judeţean. Adolescentul crescut cu frică de Dumnezeu şi respect faţă de oameni nu bănuia că viaţa îi va da şi lovituri târzii, tocmai atunci când orice om îşi găseşte timp pentru nepoţi şi regrete. Aceasta este povestea celui mai cunoscut politician argeşean, Constantin Nicolescu, recent condamnat la ani grei de închisoare în Dosarul podului de la Căteasca.

Familie numeroasă, ambiţii mari

Născut în urmă cu aproape 69 de ani în comuna Mihăeşti, Constantin Nicolescu a crescut într-o familie cu 11 copii, cei mai mulţi dintre aceştia având cariere de succes (doi fraţi au ajuns colonei, unul a fost primar al Piteştiului, o soră a fost director de şcoală). S-a angajat de tânăr, la 17 ani, ca muncitor la Fabrica de scule Râşnov, apoi la ARO Câmpulung şi a terminat studiile liceale în 1968, la seral, la Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” din municipiul muscelean. De la vârsta de 28 de ani începe ascensiunea. Între 1973 şi 1986 trece de la absolvirea Institutului de Învăţământ Tehnic Piteşti la cursuri postuniversitare, între timp devenind şi economist cu specializarea Relaţii Economice Internaţionale. Este desemnat reprezentant al uzinei Dacia în Columbia, apoi urcă treptele profesionale în cadrul Grupului Unităţilor de Asistenţă Tehnică pentru Autoturisme Piteşti (ulterior IATSA), ajungând director general, după care se ocupă de direcţia comercială din cadrul Centralei de Autoturisme Argeş. După Revoluţie a preluat şi a condus grupul IATSA SA (fosta rețea națională Dacia Service), privatizat și cumpărat ulterior de omul de afaceri Tiberiu Postelnicu, despre care s-a spus că este nepotul fostului ministru de interne ceaușist Tudor Postelnicu. Din fosta și grandioasa rețea națională IATSA, Constantin Nicolescu a rămas cu doar două unități-Service Bascov și Service Slatina, unde deține pachetul majoritar de acțiuni. Căsătorit cu Viorica, Nicolescu are trei copii, un băiat şi două fete.

Un lider dominant

Deşi curtat de mai multe partide la începutul anilor ´90, Nicolescu s-a ţinut deoparte, dar nu departe de politică. A intrat abrupt în PDSR (ulterior PSD), prin 1995, an în care a ajuns prefect al judeţului. Membru în conducerea centrală a partidului, a prins şefia organizaţiei judeţene în timpul primului mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean, 2004-2008. Anterior a fost ales senator de Argeş, devenind secretar al Biroului Permanent al Senatului României şi preşedinte al Comisiei Speciale a Parlamentului de control asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Acele timpuri, atunci când premier era Adrian Năstase, au constituit perioada de apogeu a lui Nicolescu, acesta dirijând împreună cu Nicolae Văcăroiu destinele întregului judeţ.
Anticipând pierderea puterii de către PSD la nivel central, Constantin Nicolescu s-a retras la conducerea Argeşului, ca președinte al PSD și al Consiliului Județean, dominând judeţul din 2004 până aproape de zilele noastre. Succesul în alegerile pentru preşedinţia Consiliului Judeţean fost, de fiecare dată, unul anticipat, atât din cauza lipsei unui contracandidat puternic, cât şi datorită notorietăţii şi aprecierii de care s-a bucurat printre argeşeni. Al treilea mandat nu l-a mai dus la final: în luna februarie a acestui an a fost demis din funcţie, după ce ANI a constatat că s-a aflat în conflict de interese. Pe 24 februarie 2014 a pierdut şi preşedinţia PSD Argeş.

Problema 1: ANI

În martie 2011, Agenţia Naţională de Integritate a constatat în cazul lui Constantin Nicolescu încălcarea regimului juridic al conflictului de interese şi indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte de fals în declaraţii şi fapte asimilate infracţiunilor de corupţie. ANI a prezentat atunci elemente constând în semnarea de către Nicolescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean, a unor contracte în valoare de peste 1,5 milioane lei, cu firme precum Autopro Mond, Mac Auto, Dinik Mar Arg, societăţi comerciale la care acţionari erau membri ai familiei liderului PSD Argeş sau el însuşi. Pe de altă parte, ANI a precizat şi că preşedintele de la Argeş a întocmit declaraţii de interese incomplete, fără a preciza toate firmele la care deţine acţiuni sau părţi sociale.
Nicolescu a atacat raportul ANI, iar în primă instanţă a avut câştig de cauză (martie 2012). Numai că s-a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în februarie 2014 constatările Agenţiei de Integritate au devenit de necombătut. Pe cale de consecinţă, Nicolescu a pierdut preşedinţia Consiliului Judeţean.

Problema 2:  Dosarul şcolilor

Cele mai puternice lovituri Nicolescu le-a primit după folosirea în judeţ a unor fonduri europene cu care au fost reabilitate unităţi de învăţământ şi obiective de infrastructură afectate de inundaţiile din 2005. În toate cazurile, lucrările de reabilitare au fost efectuate de firma Zeus SA Piteşti.
În Dosarul şcolilor, Constantin Nicolescu este acuzat împreună cu alte 10 persoane de folosirea şi prezentarea de documente ori declaraţii false sau inexacte pentru obţinerea pe nedrept de fonduri europene. În 2006 s-a accesat un program de finanţare nerambursabilă, Consiliul Judeţean a obţinut 880.249 euro, iar banii au fost folosiţi pentru lucrări la patru unităţi de învăţământ din Câmpulung, Curtea de Argeş şi Budeasa. Acuzatorii, în speţă procurorii DNA, au considerat că şcolile nu fuseseră afectate de inundaţiile din aprilie-august 2005, aşa că s-a ajuns la trimiterea în judecată. Urmărirea penală s-a declanşat pe 26 ianuarie 2011, iar procesul a început patru luni mai târziu şi a ajuns la final în martie 2014, atunci când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. În primă instanţă, Nicolescu a fost achitat pentru acuzațiile de fraudare a fondurilor europene și a primit un an de închisoare cu suspendare pentru o faptă fără legătură cu construcția școlilor pe bani europeni, asta pentru că în dosar el se află sub incriminare şi pentru luare de mită de la Cornel Penescu, şi acesta din urmă condamnat cu suspendare. În rest, ceilalţi 9 inculpaţi au fost achitaţi. De altfel, la o primă analiză a dosarului, se poate spune că nu este nicio legătură între accesarea de fonduri europene şi darea şi luarea de mită, plus abuzul în serviciu de care este acuzat, de exemplu, primarul de la Stâlpeni. Ulterior, în faza apelului, în noiembrie 2013, Constantin Nicolescu a primit patru condamnări la închisoare, stabilindu-se executarea celei mai grele dintre acestea, cea de 3 ani şi 4 luni. După cum am mai precizat, Înalta Curte a casat hotărârea şi a dispus rejudecarea procesului, o nouă înfăţişare în faţa instanţei urmând să aibă loc pe 3 septembrie 2014.

Problema 3: Dosarul podului de la Căteasca

Al doilea dosar al inundaţiilor are ca obiect tot infracţiuni de corupţie, adică fraudarea de fonduri europene, dare şi luare de mită, abuz în serviciu şi altele, toate comise în activitatea de reconstrucţie a două poduri afectate de inundaţiile din 2005, în comunele Căteasca şi Ciomăgeşti. Trimiterea în judecată s-a dispus de către procurorii DNA pe 7 februarie 2013, făcându-se referire la obţinerea pe nedrept a sumei de 984.164 euro, reprezentând fonduri europene, şi la prejudicierea Consiliului Judeţean cu 9.471.013 lei. În cauză sunt tot 11 inculpaţi, cu Nicolescu-n frunte, iar după mai mult de un an de judecată în primă instanţă hotărârea a căzut ca ghilotina. Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean a fost achitat pentru infracţiunea de luare de mită, dar a primit multiple condamnări la închisoare, astfel: 6 ani pentru folosirea de documente sau declaraţii false în scopul obţinerii de fonduri europene; 7 ani pentru abuz în serviciu, un an pentru fals intelectual şi 6 luni pentru fals în înscrisuri. Curtea de Apel Bucureşti a contopit pedepsele, a aplicat-o pe cea mai grea, cea de 7 ani, plus un spor de 2 ani şi 6 luni, cu executare. În cauză a scăpat doar unul dintre inculpaţi, rectorul Ionel Didea de la Universitatea Piteşti, notar pe atunci, care s-a ales doar cu o sancţiune administrativă, cea de mustrare. Nicolescu a atacat imediat hotărârea, recursul urmând să fie judecat de Înalta Curte.

Problema 4: Dosarul consultanţei

În luna martie a acestui an, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au început urmărirea penală faţă de Constantin Nicolescu, deputatul PSD Mircea Drăghici şi 43 de primari şi foşti primari argeşeni în Dosarul consultanţei. Fostul lider PSD are şi în această cauză, la fel ca în procesul şcolilor, o acuzare cu două capete: ar fi ajutat un magistrat să obţină o funcţie într-o instanţă şi i-ar fi determinat pe primari să semneze contracte de consultanţă şi elaborare de strategii cu firma European Project Consulting pentru care ar fi făcut intervenții repetate deputatul Mircea Drăghici.  În ambele situaţii, conform DNA, Nicolescu s-ar fi folosit de influenţa şi autoritatea sa ca lider de partid şi preşedinte al Consiliului Judeţean.

Problema 5: sănătatea lui

În ianuarie 2011, la aflarea deciziei de arest preventiv în cauza cu reabilitarea şcolilor, lui Constantin Nicolescu i s-a făcut rău, fiind dus de urgenţă la Bucureşti, acolo unde a fost operat pe cord deschis de către medicul Şerban Brădişteanu. După ieşirea din spital, Nicolescu a fost nevoit să se prezinte  periodic la medic pentru controale amănunţite, nemaifiind cel care începea ziua de muncă în zori şi o termina noaptea. În Dosarul podului de la Căteasca, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean a avut prima problemă în septembrie 2012, atunci când DNA a început urmărirea penală în cauză. Când i s-au adus la cunoștință acuzațiile în acest nou dosar, i s-a făcut din nou rău, de data asta chiar în sediul DNA și procurorii anticorupție au fost nevoiți să cheme salvarea pentru prim ajutor. Constantin Nicolescu a fost transportat din nou la Spitalul Floreasca, unde a stat internat o perioadă pentru aceleași afecțiuni legate de inimă.

Nicolescu şi închiderea ARO

Deşi Constantin Nicolescu este muscelean, nu se poate spune că poziţiile sale în Prefectură, Senat şi Consiliul Judeţean ar fi fost avantajoase pentru municipiul Câmpulung, una dintre singurele localităţi din Argeş în care fostul preşedinte nu a primit titlul de Cetăţean de onoare. „Cercul” de care vorbea fostul primar PSD George Bălan nu s-a închis, deşi în perioada 2000-2004 Câmpulungul, judeţul şi ţara erau conduse de social-democraţi. Ulterior, relaţia Constantin Nicolescu-Călin Andrei nu a fost considerată una amiabilă, deşi o perioadă a existat Uniunea Social Liberală, primarul Câmpulungului acuzând câteodată faptul că CJ-ul nu a avut bani şi pentru municipiul din Muscel. În mod ironic, Constantin Nicolescu şi Călin Andrei s-au întâlnit ca inculpaţi în Dosarul şcolilor.
Meritat sau nu, în opinia publică musceleană s-a întipărit ideea cum că uzina a fost distrusă de PSD, îndeosebi prin „sprijinul” lui Nicolescu şi Văcăroiu. Cum nu se va şti niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat la ARO, totul rămâne o idee prin care oamenii au simțit nevoia să găsească vinovaţi.
Cert este faptul că Nicolescu a fost mereu interesat de ARO (chiar într-o perioadă în care mulți directori erau dezinteresați), iar intervenţiile sale la fostul premier Năstase au prelungit activitatea agonizantă a uzinei.

Înconjurat de fini şi acoliţi

Familist convins şi crescut fiind într-o familie numeroasă, Nicolescu a reuşit să încropească câte o familie la fiecare loc în care şi-a desfăşurat activitatea, deci şi la partid. Deputatul Radu Vasilică, fost consilier judeţean, lider al TSD Argeş, este un exemplu în acest sens, fiind năşit de Nicolescu şi înrudit cu acesta prin căsătorie. Deputatul Simona Bucura Oprescu este originară din comuna natală a lui Nicolescu şi astfel a crescut sub ocrotirea acestuia. Exemple sunt multe, iar unele au fost evidenţiate chiar de anchetatori, ca în Dosarul podurilor, acolo unde a apărut o firmă a primului ginere de-al lui Constantin Nicolescu şi una a unui nepot de la Câmpulung, Cristinel Nicolescu. Şi deputatul Mircea Drăghici poate fi considerat un membru al familiei, mai întâi de la IATSA, apoi a celei de la Palatul administrativ, iar în final a celei din Dosarul consultanţei.

Este Nicolescu o victimă a partidului?

Lider incontestabil al PSD Argeş vreme de aproape două decenii (între 1995-2014), Constantin Nicolescu s-a impus prin autoritate şi diplomaţie. Le-a succedat în funcţii unor persoane mai puţin carismatice (lui Ion Mihăilescu, tot membru PSD, la Consiliul Judeţean, respectiv lui Filip Georgescu la PSD Argeş) şi, în pofida criticilor adversarilor politici şi a includerii în categoria „baronilor locali”, a fost şi este unicul politician argeşean cu mare priză la cetăţeni, dovadă stând şi rezultatele obţinute de-a lungul timpului în alegeri. Practic, se poate spune că Nicolescu a tras partidul după el, chiar şi în momente problematice, atunci când PSD nu guverna și nu participa la conducerea ţării, fapt pentru care Argeşul a primit titulatura de „judeţ roşu” iar Nicolescu pus la index de tot mai puternicii săi adversari. În aceste condiţii a apărut şi ideea impunerii de la centru a candidaturii pentru mandatul 2012-2016, în condiţiile în care Nicolescu deja avea probleme mari cu justiţia. Cum nu a fost identificat un succesor de calibru pentru preluarea Organizaţiei Judeţene – Tudor Pendiuc, actualul preşedinte interimar, este recunoscut ca fiind „primarul”, nu lider de partid – Nicolescu a trebuit să se facă iar locomotivă pentru PSD Argeş şi să asigure victoria în alegerile locale şi parlamentare din 2012. Menţinerea în prim-planul vieţii politice şi administrative, atâta amar de vreme, poate fi o cauză a problemelor lui de acum și care par de nerezolvat. În atâția ani de putere, succesul nu îți aduce doar prieteni, ci și dușmani pe măsură.
Material realizat de Cătălin Ioan Butoiu