La 44 de ani, un om are de obicei o meserie care merge, un credit pe care îl știe pe de rost și copii care nu mai au nevoie de el ca înainte. Într-o seară obișnuită se întreabă: „Asta e tot?” Nu e neapărat depresie. Nu e nici nerecunoștință. Este o întrebare care așteaptă un răspuns.
Psihologul Erik Erikson a numit acest răspuns generativitate. Înseamnă grija pentru ce vine după noi, iar copiii sunt doar una dintre căi. Pot fi elevii, colegii mai tineri, o comunitate sau o meserie transmisă mai departe. Alternativa lui era stagnarea, adică o viață care continuă, dar se strânge în jurul propriei persoane. El așeza această răscruce la mijlocul vieții adulte, aproximativ între 40 și 65 de ani.
Spre 47 de ani apare, în date, un minim. Economistul David Blanchflower a analizat cifre din 132 de țări și a găsit că satisfacția medie față de viață scade până spre această vârstă în țările dezvoltate și urcă apoi din nou. Media nu e destin, iar mărimea efectului este discutată între cercetători. Nu explică de ce. Spune doar că seara aceea cu întrebarea nu este a ta singur.
În cabinet văd adesea același răspuns: mai multă muncă, un salariu mai mare, o achiziție mai scumpă. Este o observație a mea, nu o regulă. Un experiment arată însă unde ar putea fi alt drum. Elizabeth Dunn, Lara Aknin și Michael Norton au dat unor oameni câte 5 sau 20 de dolari, de cheltuit până la ora 5 în aceeași zi. Jumătate au cheltuit pe ei înșiși, jumătate pe alții. Seara, cei din a doua grupă s-au simțit mai fericiți. Rezultatul ține de o zi și de o sumă mică, deci nu dovedește că sensul vieții se cumpără. Arată doar că direcția în care pleacă ce avem contează.
Generativitatea nu cere gesturi mari și nici copii. Poate însemna să îl înveți pe un coleg tânăr ce ai fi vrut să știi tu la 25 de ani. Să stai cu un adolescent care nu cere nimic. Să te implici într-un lucru care va dăinui după tine. Sunt gesturi mici, dar dau lucrurilor adunate o destinație.
Un lucru de prudență. Dacă întrebarea vine împreună cu tristețe care nu trece, somn tulburat sau pierderea interesului pentru tot, nu mai vorbim doar despre o răscruce. Atunci merită vorbit cu un specialist, fără să aștepți să treacă singur.
Întrebarea de la 44 de ani nu cere neapărat o schimbare de viață. Cere o direcție: cui lași ce ai adunat?
Psihologii de la Clinica Senex (București și Pitești) te pot ajuta să rezolvi situația cu care te confrunți. Programări: 0724.222.500 sau ne puteți găsi și pe www.clinicasenex.ro. Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician, doctor în finanţe şi fondator Clinica Senex
0 Comentarii