În România, întrebarea vine devreme și revine des: „ei, când vă luați și voi ceva al vostru?”. O pun părinții, rudele, colegii, uneori cu afecțiune sinceră. În spatele ei stă o convingere pe care puțini o rostesc, dar aproape toți o simt: că un om cu adevărat așezat este un om care are casa lui. Până atunci, oricât ai realiza, rămâi cumva la început de drum.
Solomon Asch, psiholog la Universitatea Swarthmore, a arătat în anii ‚50 cât de puternic ne modelează grupul percepția. În experimentele lui, oameni perfect capabili să vadă corect o linie dădeau un răspuns vizibil greșit, doar pentru că toți ceilalți din cameră îl dădeau. Nu erau proști și nici lași. Simțeau, pur și simplu, o presiune pe care nu o puteau ignora. Când presiunea nu vine dintr-o cameră, ci dintr-o întreagă cultură, ea devine aproape invizibilă și cu atât mai greu de contrazis.
Locuința proprie încetează astfel să mai fie o decizie despre unde stăm și devine o declarație despre cine suntem. Nu cumpărăm doar metri pătrați, ci dovada că am ajuns, că suntem serioși, că nu am rămas în urmă. Iar când o decizie financiară ajunge să poarte întreaga noastră valoare ca oameni, două lucruri se întâmplă. Grăbim alegerea, ca să scăpăm de rușinea de a fi rămas în afara normei.
Aici apare dezamăgirea despre care nu vorbește nimeni. Psihologii au observat de mult că ne adaptăm rapid la ce obținem: bucuria unei realizări majore se stinge mult mai repede decât ne-am imaginat, iar punctul nostru de referință se mută mai sus. Casa vine, se mută mobila, trec câteva luni și omul descoperă că este exact aceeași persoană, cu aceleași nesiguranțe, doar cu o obligație în plus. Promisiunea nerostită, aceea că un anumit prag ne va face în sfârșit oameni în regulă, nu se împlinește niciodată. Pentru că nu ea era problema.
Asta nu înseamnă că e o greșeală să vrei o casă. Înseamnă doar că merită să știi ce anume cumperi: un loc în care să trăiești, nu un certificat de valoare personală. Prima variantă poate fi o bucurie reală. A doua e o factură pe care nicio proprietate nu o poate achita.
Iar dacă întrebarea „când vă luați și voi ceva al vostru?” încă doare, poate că lucrul care are nevoie de atenție nu este planul financiar, ci convingerea, formată devreme și niciodată pusă la îndoială, că trebuie să demonstrăm cuiva că suntem suficienți.
Psihologii de la Clinica Senex (București și Pitești) te pot ajuta să rezolvi situația cu care te confrunți. Programări: 0724.222.500 sau ne puteți găsi și pe www.clinicasenex.ro. Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician, doctor în finanţe şi fondator Clinica Senex
Citește și Sfatul psihologului. Frica care rămâne după ce ai semnat pentru o casă
0 Comentarii