Ziua mondială a măslinului a fost proclamată la cea de-a 40-a sesiune a Conferinței Generale UNESCO din 2019 și are loc în 26 noiembrie în fiecare an. Măslinul, în special ramura de măslin, ocupă un loc important în memoria oamenilor. Din cele mai vechi timpuri, a simbolizat pacea, înțelepciunea și armonia și, ca atare, este important nu doar pentru țările în care cresc acești copaci nobili, ci și pentru oamenii și comunitățile din întreaga lume.
Măslinul este un simbol universal al păcii și armoniei. Crescând pe cinci continente, oferă locuri de muncă, securitate și resurse naturale comunităților rurale din întreaga lume. Ca agenţi împotriva încălzirii globale, măslinii oferă un bilanț pozitiv de carbon – ei scot mai mult CO2 din atmosferă decât este emis în timpul procesului de producție a uleiului de măsline. Uleiul de măsline și măslinele sunt o sursă dovedită de nutriție și ingrediente cheie în dieta mediteraneană. Capacitatea proprietăților lor medicinale și nutriționale multiple de a preveni anumite boli este acum recunoscută pe scară largă. Conservarea și cultivarea măslinului este un imperativ pe măsură ce lumea luptă și se adaptează la schimbările climatice.
Originea măslinului
Se pierde în timp, amestecându-se cu expansiunea civilizațiilor mediteraneene care timp de secole au guvernat destinul omenirii și și-au lăsat amprenta asupra culturii occidentale.
Fosile de frunze de măslin au fost găsite la Mongardino, în Italia. Rămășițele fosilizate au fost descoperite şi în Africa de Nord, din Paleoliticul superior, iar bucăți de măslini sălbatici au fost descoperite în Spania, din Epoca Bronzului. Existența măslinului datează așadar încă din mileniul al XII-lea î.Hr. Măslinul sălbatic își are originea în Asia Mică unde crește în păduri dese. Se pare că s-a răspândit din Siria în Grecia prin Anatolia (De Candolle, 1883), deși alte ipoteze indică Egiptul inferior, Nubia, Etiopia, Munții Atlas sau anumite zone ale Europei ca zonă iniţială. Din acest motiv, unii consideră că este originar din întregul bazin al Mediteranei și cred că Asia Mică a fost locul de naștere al măslinului cultivat în urmă cu aproximativ șase milenii. Asirienii și babilonienii erau singurele civilizații antice din zonă care nu erau familiarizate cu măslinul.
CITEȘTE ȘI: ÎMPĂDURIRI. Romsilva plantează încă 2.000.000 de puieţi
Luând zona care se întinde de la sudul Caucazului până la platoul iranian și coastele mediteraneene ale Siriei și Palestinei (Acerbo) ca fiind locul de origine a măslinului, cultivarea lui s-a dezvoltat considerabil în aceste ultime două regiuni, răspândind-se de acolo și în Cipru şi mai departe spre Anatolia sau din insula Creta spre Egipt.
Mesajul directorului general al UNESCO,
“Măslinul este mult mai mult decât un simplu copac cu un trunchi noduros; este întruchiparea emblematică a valorilor păcii, înțelepciunii și speranței – valori pe care dorim să le sărbătorim astăzi. Acestui copac îi sunt atribuite atât de multe valori, nu doar pentru că este puternic, adânc înrădăcinat și protector, ci și pentru că se întinde pe secole și milenii, întruchipând însăși ideea de rezistență și de noi începuturi. Căci acestei plante aproape nemuritoare, care se ridică din cenușă, îi cresc ramuri noi din portaltoiul vechi de secole. În egală măsură, măslinul este o mare sursă de bogăție și viață datorită uleiului, cu care se face comerț înfloritor încă din Epoca Bronzului. De la hitiți la faraonii Egiptului și regii Mesopotamiei, de la palatele minoice din Creta până la Grecia continentală, uleiul a fost întotdeauna – și rămâne până în prezent – un produs multifuncțional folosit în alimentație, în îngrijirea sănătății, în sport și religie. Așadar, măslinul a fost alături de noi de mii de ani, însoțindu-ne în viața de zi cu zi și chiar pe tărâmul fanteziei, cu mituri, texte sacre și vederi asupra lumii ca simbol al împărtășirii și schimbării. Acest simbol al păcii a rezistat testului timpului și este și astăzi cu noi. Așa cum ramurile sale figurează pe steagul Națiunilor Unite, există un măslin care crește la sediul UNESCO din Paris, în Square of Tolerance, amintindu-ne de angajamentul și rațiunea de a fi a organizației noastre. Așadar, să ne alăturăm poetului tunisian Chems Nadir care spune: „Și fie ca noile Alexandrii și Andaluzii să înflorească într-un spațiu recunoscut, la un moment convenit, într-o filiație confortabilă, în bunătatea dreptății și în pacea liniștită a măslinului”.
0 Comentarii