Când te întâlnești, iarna, cu scriitorul Gabriel Cazan, îți spune că a mai lansat trei cărți la Bibliotecă. După câteva luni, întâlnindu-l întâmplător pe stradă (în preajma „Teatrului Independent” condus de soția sa, Luminița Borta), îți apune, timid, că a mai publicat alte cărți între timp. Cum avea, întâmplător, în geantă, o carte, ne-o oferă. Dar ce carte!
Piteșteanul Gabriel Cazan este, de departe, cel mai bun cunoscător al femomenului rock&roll din România! Nu Doru „Rocker” Ionescu, ci Cazan. Știam asta, dar ultima sa carte ne convinge pe toți. Rock and roll (scris și rock'n'roll sau rock & roll) este un stil muzical originar din Statele Unite, dezvoltat la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 din îmbinarea blues-ului, rhythm and blues-ului, jazz-ului și country-ului. Definit de un ritm antrenant și utilizarea proeminentă a chitarelor electrice, a revoluționat cultura mondială prin artiști legendari precum Chuck Berry, Elvis Presley și Little Richard.
Termenul „rock and roll” a fost ințial un termen nautic care însemna legănarea vasului. La sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, muzica gospel și jubilee au cooptat termenul, folosindu-l în sensul de a fi legănat în brațele Domnului. Prima folosire înregistrată a termenului este pe un disc din 1916, „Camp Meeting Jubilee”.
Trebuie spus că foarte rar mi s-a întâmplat să citesc cu sufletul la gură o carte! Este cartea „sufletului sufletului meu”, mi-a mărturisit autorul. Gabriel Cazan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Pitești. De la prima la ultima pagină, se vede că este un scriitor profesionist, că are în spate peste 25 de cărți.
„Rock&Roll. Forever” nu este un dicționar și nu este o enciclopedie. Enciclopedia vie este chiar autorul, Gabriel Cazan. Autorul scrie, sincer, cum a ajuns să iubească și să cunoască „rock&roll” în anii de facultate, cum a ajuns să promoveze muzica rock în Pitești la Palatul Culturii, cum a scos o revistă de rock.
Student fiind, cucerit de rock, de melodia „We’ re an american band”, melodie pe care Cornel Chiriac o difuza aproape duminică de duminică, Gabriel Cazan i-a scris lui Cornel Chiriac, de la „Europa Liberă”, în mai multe rânduri. Scrisorile sale nu au trecut granița, mai ales că Gabriel Cazan, în naivitatea sa, scria pe cărțile poștale: „lăsați să treacă muzica e liberă”. Știa de cenzură, dar spera…
Cartea e una deosebită. Gabriel Cazan intră în polemică cu alții, cei mari, atunci când se fac clasamente cu trupele rock. Vine cu clasamentul propriu, diferit de al altora. Din lipsă de spațiu, nu putem scrie, mai jos, 24 de formații de rock și soliștii lor.
Totuși, câteva menționări trebuie să fie prezente, pentru a înțelege FENOMENUL rock&roll. Revista „Rolling Stone” a întocmit un clasament al celor mai bune voci din istoria muzicii rock. Astfel, 1. ) Robert Plant (Led Zeppelin), 2) Fredddie Mercury („Queen); 3; Paul Rodgers („Free, Bad Company”), 4) Ian Gillan (Deep Purple), 5) Roger Daltrey („The Who”), „David Coverdale („White Snake”), „Axl Rose („Guns’n Roses), Bruce Dickinson („Iron Maiden”), Mick Jagger („The Rolling Stones), Bon Scott (AC/DC), David Bowie, Jon Bon Jovi…” etc.
Cartea lui Gabriel Cazan e plină de lucruri de culise. Lasă impresia că știe tot despre rock, despre fiecare vedetă rock, de la viața de familie la întâmplări ale vieții. Iată un exemplu:
„Dar dependența lui Kurt Cobain de droguri și de alcool n-a făcut altceva decât l-a îndepărtat pe Dave Grohl și le-a anulat prietenia. A urmat sinuciderea lui Cobain din aprilie 1994. Atunci s-a stins «Nirvana».
Îmi amintesc că vestea asta am primit-o de la Cristi Vasile, managerul «Jurnalului de Argeș» la care mai scriam din când în când articole de muzică rock. Era singura publicație din Argeș care mi-a primit articolele despre muzică. Mulțumesc, Cristi Vasile, mulțumesc Gabriel Grigore. Mulțumesc, «Jurnalul de Argeș!»”
În ce mă privește, am fost impresionat de stilul direct al autorului, de sufletul pus în carte, ca și de enorma informație legată de rock. Față de alte cărți, cea a lui Gabriel Cazan se detașează clar, de parcă rock-ul ar fi cel mai de seamă gen muzical (îl leagă și de muzica simfonică).
Volumul, extrem de consistent în informații, se încheie cu mulțumiri pentru cei care l-au provocat să scrie această poveste, jurnaliști și oameni de cultură. I-a ieșit!
Citește și Semnal editorial. „Poezii pentru acum”, de Marius Graure
Citește și De şapte ori Făgăraş Fest! Mai aproape de natură, de oameni şi de viaţă
0 Comentarii