Șeful plutonului de execuţie al soţilor Ceauşescu: „Trebuia să omor, iar gândul ăsta mă paraliza”

Col. (r) Ionel Boeru, şeful plutonului de execuție al soților Ceaușescu, a vorbit la Antena 3 CNN despre dramatismul acelor zile din decembrie 1989.

Citește și: Într-un dosar de tentativă de omor, Dani Mocanu a fost pus în libertate după mai bine de un an de arest la domiciliu!

„Singurul lucru pe care îl regret este faptul că am luat viața la doi oameni. Aici regret enorm, că n-aveam acest drept“ - a spus el.

Întrebat dacă decizia execuției a venit în plic și dacă procesul a fost o mascaradă, el a răspuns: „Atunci, momentan, nu, pentru că nu mă gândeam la asta. După care mi-am dat seama că așa a fost. Am avut discuții inclusiv cu dl Voican Voiculescu, pe care inițial l-am admirat, pentru că a zis că el n-a știut de ce se află acolo. Nici acum nu vrea să recunoască că el superviza toată acea problemă.

Cel care a organizat totul acolo și a condus totul a fost generalul Stănculescu. Cei care supervizau acea problemă au fost Măgureanu și cu Voican Voiculescu. De asemenea, pe timpul procesului, şi asta am aflat ulterior de la alte persoane, Stănculescu a fost tot timpul informat de ce se întâmplă în București. Deci, după mine exista și o altă variantă. Stănculescu a jucat la două capete tot timpul. Ion Iliescu era omul KGB-ului şi nu știu dacă Stănculescu a făcut academia la ruși sincer“.

Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și, deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, la 14:50, în curtea Garnizoanei Târgoviște.

Drumul către zidul de execuţie a fost de groază pentru cei care aveau misiunea de a-i împușca pe cei doi dictatori.

„Trecusem de colţul clădirii. Priveam zidul din faţă care, deşi aflat la 20 de metri, era atât de departe. Eram într-o stare de surescitare maximă, încordat până la extenuare. Spaimă, mânie, nerăbdare, teama de a nu rata, chinul înaintării spre zid. Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu însumi eram condamnatul. Mă aşteptam să cadă cerul pe mine, să crape pământul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul care parcă se clătina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. Trebuia să omor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era teamă să nu-mi cedeze nervii, să nu-mi explodeze inima, să nu-mi pierd minţile”, a povestit Ionel Boeru într-un interviu pentru Click, citat de adevărul.ro.

Totodată, el și-a amintit că, în drumul spre locul de execuție, dictatorul a început să cânte fragmente din „Internaționala”, iar apoi a strigat: „Trăiască Republica Socialistă România Liberă și Independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!”.