Constantin D. Aricescu, născut la 18 martie 1823 la Câmpulung Muscel, a fost cel mai important poet, prozator, dramaturg și publicist din secolul al XIX-lea din județul nostru. În plus, un celebru luptător în revoluția de la 1848 și un militant pentru unirea Țării Românești cu Moldova. Din păcate, nimeni nu i-a dedicat o monografie până acum.
Volumul său „Memoriile mele” a rămas în manuscris mai mult de 120 de ani, apărând abia în anul 2002, la Editura Tritonic, fiind practic necunoscut pe meleaguri argeșene. Din acest volum memorialistic am reținut că, în 1857, este ales în Divanul ad-hoc, an în care scrie piesa în versuri „Trâmbița Unirii”. Mai mult, piesa care propagă ideea Unirii este pusă în scenă la Câmpulung, în iulie 1857, unul dintre rolurile principale fiind jucat chiar de autor. De altfel, avea experiență actoricească, fiind cel care, în ianuarie 1847, pusese bazele unei trupe de juni actori diletanți la Câmpulung.
Imediat după realizarea Unirii de la 24 ianuarie 1859, Aricescu mai scrie o piesă în versuri, „Sărbătoarea națională”, în care cântă istoricul moment. Cele două piese vor fi publicate de autor în volum în 1860, pe când fusese ales deputat, sub titlul de „Trâmbița Unirii”.
Astăzi, când sărbătorim Mica Unire, credem că ar merita depusă o coroană de flori și la bustul din piatră de Albești al lui Aricescu din curtea Bisericii Miresei din Câmpulung…
Citește și Gheorghe Dican e „vinovat” că pictorii piteşteni expun la Râmnicu Vâlcea
Citește și Vocaţia preoţiei într-o familie de cinci generaţii. Primul strămoş preot a venit din Argeş
0 Comentarii