La Berevoești, nimeni n-a văzut nimic. Dar au știut toți. Și s-au obișnuit cu răul pe care au ajuns să-l privească, în timp, ca pe ceva normal. Aceasta e rețeta sigură a oricărei metastaze sociale. Cel puțin asta este interpretarea mea. Fiindcă scapă oricărui raționament logic faptul că respectiva comunitate de rromi de la Gămăcești a fost mai închisă chiar și decât un penitenciar de maximă siguranță. Autoritățile tot bat monedă pe teza că avem de a face cu un grup social care trăia izolat. Sever izolat. Dar cine să mai creadă autoritățile, fie ele locale sau județene, care scuipă scuza asta doar fiindcă se văd strânse în menghina propriei incompetențe? Primarul avea plutoane de fini printre rudarii de la Gămăcești, o parte dintre aceștia chiar proprietari de sclavi. Zice că n-a știut nimic despre grozăvia cu fenomenul de sclavie, deși în CV-ul său scrie că înainte de a fi primar a fost polițist și ar fi trebuit să aibă în ADN-ul meseriei culegerea oricăror informații ce ajută la descoperirea de infracțiuni. Consilierul local ales pe lista Partidei Rromilor era chiar vecin cu Grancea, sângerosul „proprietar” al tânărului fotografiat în lanțuri la Berevoești și a cărui imagine a făcut rating în presa internațională, la Euronews, New York Times, CBS și Washington Post. Nu m-ar mira ca respectiva fotografie să intre și în competiția pentru Premiul Pulitzer, asta ca să punctăm și noi, Argeșul, la capitolul „Excelență” în ceva. Ca să revin, bineînțeles că nici consilierul cu statut de ales local din partea formațiunii politice care-i reprezintă pe rromii din Berevoești n-a știut ceva. Să mergem însă mai departe. S-a descoperit că opt dintre rromii arestați și acuzați de sclavie și trafic de persoane primeau ajutor social de la primărie, în baza unor dosare întocmite și aprobate de cei de la Asistență socială, funcționari aflați în subordinea domnului primar. Dosarul de ajutor social implică anchetă socială care înseamnă să primești vizite regulate la domiciliu din partea domnilor sau doamnelor asistenți sociali. Bineînțeles că nici aceștia n-au observat nimic suspect. Să trecem acum la preoți. E imposibil ca rromii din Gămăcești, majoritar ortodocși, să se rupă total de biserică, să nu primească cu botezul, cu Iordanul, să nu meargă la spovedanie, în ajun de Paște sau de Crăciun. Bineînțeles că nici popii din Berevoești, în frunte cu parohul de la cea mai mare biserică, care-i chiar socrul primarului Proca, n-au observat nimic. Apoi, satul groazei, cum a devenit Gămăceștiul în ultima săptămână, are o școală la care învață copiii de rromi și care e deservită de nu mai puțin de șase cadre didactice. Bineînțeles că nici acestea, în discuțiile lor cu puradeii, discuții axate exclusiv despre cum se rezolvă integrale sau cum se învață mai repede limba engleză, n-au aflat nimic despre dialectele în care vorbesc părinții lor, acasă, cu sclavii din dotare. Despre șeful de post ce să mai zicem? De la el chiar nu avem nicio pretenție. Omul chiar trebuia să nu știe nimic pentru că altfel nu își putea păstra postul. Păi cum să deranjeze el, ca organ, interesele electorale și probabil și de business ale domnului primar? Ale nașului, în raport cu finii? Vă dați seama ce deranj producea domnul șef de post la producția de voturi și de păduri tăiate la ras, dacă observa la ce munci casnice și silvice sunt folosiți domnii sclavi?
Aceasta e fotografia de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat la Berevoești. Prefectura n-a știut că primarul „nu știe”. Poliția de la județ și „Doi și un sfertul” n-au avut niciun fel de informații că șeful de post e la rândul său sclav, cel puțin moral, pe plantația politică și administrativă a primarului. Direcția Generală de Asistență Socială de la Pitești n-a știut nici ea de jocul de glezne al asistenților sociali de la Berevoești deoarece, să cităm unul dintre șefii DGASPC, relațiile nu sunt de „subordonare, ci de coordonare”. Asta ca să mai și râdem, nu doar să plângem. Iar despre popi, ce să mai zicem? S-au baricadat în lumea lor, care nu mai e demult una a rugăciunilor, ci a plecăciunilor. În fața banului și a primarului, care e chiar ginerele parohului. În ceea ce-i privește pe profesori, bieții oameni sunt sub vremi. Ce să reclame la primar, că primarul punea mâna pe telefon, suna la Inspectoratul Școlar și a doua zi erau zburați din funcții. Din niște funcții care și așa le aducea un „venit” doar puțin mai mare decât al sclavilor din Gămăcești.
Nu ne mai facem bine. Și știți de ce? Fiindcă există un Berevoești, în forme mai subtile sau mai brutale, aproape în fiecare instituție și comunitate din Argeș. Doar metodele diferă, efectele sunt aceleași.
Gabriel Grigore
