Întotdeauna, la un spectacol, laurii sunt primiți de capul de afiș și de ceilalți care susțin recitaluri. Dar un spectacol/festival mobilizează foarte mulți oameni. Cu toții, rămași în umbră. Ei trimit regulamentul în țară, ei își bat capul cu inevitabilele invitații, fac afiș, aleg invitații în recital (singurul invitat „bătut în cuie”, an de an („ne revedem la anul!”), e Ionel Tudorache, ei fac banner, îl amplasează, fac rost de flori din sponsorizări, caută firme de sunet și lumini, țin contactul cu vedetele, fac contracte, licitații, se asigură de repetiții etc.. O adevărată mașinărie, ce trebuie să meargă la secundă, spectacolul fiind transmis în direct la o televiziune.
Toate amănuntele trebuie să treacă pe la director. Nimeni din public nu bănuiește câte eforturi se fac în spatele scenei. Acești oameni merită tot respectul spectatorilor. Un spectacol nu… aterizează pe scenă și gata, așteptăm aplauzele.
În imagine, de la ediția din 2008 a Festivalului Național de Muzică Lăutărească Veche „Zavaidoc”, pe holul de la cabinele artiștilor, alături de solistul Ionuț Dolănescu, jurista Centrului Cultural Pitești de atunci, Laura Țântoacă, și prietenul ei (viitor soț), juristul Alin Radu. Deși au fost doi juriști, Ionuț Dolănescu nu și-a primit onorariul! Nu avea cartea de identitate la el. A semnat contractul (și-n original), iar peste câteva zile a venit la Casa Cărții după bani. Fără supărare.
Dar câte nu apar, deși ai experiență! De pildă, Florin Chilian fuma în cabina artiștilor. Îl rogi, insiști, știți, ISU (prezent în sală!!!), degeaba…
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (151)
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (150)
0 Comentarii