Istoricul și criticul literar Mihai Ungheanu a fost senator de Argeș două mandate (2000 – 2008) din partea P.R.M. Ca om politic a fost zero. De altfel, intrase în viața politică la rugămintea lui Corneliu Vadim Tudor, care l-a și impus pe lista de la Argeș.
Peremiștii argeșeni erau disperați. Mai aveau un „impus”, pe deputatul Nicolae Leonăchescu, care, la rându-i, nu făcea politică, fie că nu știa și nu-i era firea la asemenea îndeletnicire, fie nu-i plăcea, fie era dezgustat, ca și Mihai Ungheanu, preferând să organizeze simpozioane științifice pe diverse teme istorice.
În schimb, Mihai Ungheanu făcea lansări de carte. Mai publica un volum, îl lansa și la Pitești, fie la Primărie, fie la Universitate. Mai aducea și vreun scriitor mare bucureștean sau pe Nicolae Văcăroiu, pe atunci președinte al Senatului.
Scriitorii locali nu veneau la lansările sale, neuitând că Ungheanu (un critic literar imbatabil și de viitor în anii ’70-’80) fusese unul dintre ideologii protocronismului. Cert e că nu aducea voturi. Poate câteva.
Dar au rămas memorabile lansările unor cărți ale sale, precum: „Marin Preda. Vocație și aspirație”, „Holocaustul culturii române”, „Românii și tâlharii Romei”, „Panait Istrati și Kominternul. O istorie politică a literaturii”, „Recurs la memorie – convorbiri cu Mihai Golescu” etc.
Imaginea e de la lansarea volumului „Balansoarele istoriei literare”, din 2003, la Universitatea din Pitești. Firește, Nicolae Văcăroiu l-a lăudat pe autor, lăsându-i pe alții (Mihai Diaconescu, Cornel Constantinescu) să vorbească despre carte. E și revista „Argeș” pe acolo!!!
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (116)
0 Comentarii