# Luni, 18 aprilie. A început Săptămîna Patimilor prezidenţiale… Lejer enervat pe ţăranii care stau prin crîşme, în timp ce pămîntul e nelucrat, Băsescu a răbufnit public, bătînd obrazul naţiei. De-aici, comentarii de toate felurile. Inamicii s-au grăbit să conteste calitatea morală a criticului, amicii l-au felicitat pentru curajul de a spune un adevăr care ne stă tuturor pe limbă (chiar tuturor?), intelectualii s-au repezit să-i citeze pe Drăghicescu, Rădulescu-Motru, Patapievici. Nimeni n-a insistat pe aspectul economic al chestiunii. Da, e adevărat că există români leneşi şi beţivi. Chestia e că fenomenul nu se explică prin asta. Clasicii teoriei, de la Adam Smith încoace, ne-au învăţat că, într-o piaţă liberă, comportamentul economic al omului (indiferent că e beţiv sau abstinent, ortodox sau protestant, român sau patagonez) este unul raţional. Adică se angajează într-o acţiune dacă, pentru asta, primeşte o răsplată. Altfel, nu! Aşa e şi cu agricultura. Ţăranii nu-şi lucrează hectarul ăla din spatele casei pentru că rezultatele nu justifică efortul. De ce? Intrăm într-o lungă discuţie, care include fărîmiţarea post-decembristă a proprietăţii agricole, înapoierea tehnologică, lipsa sistemelor de colectare a produselor, preţurile mici ale produselor de import (subvenţionate de alte guverne), pieţele controlate de ţigani. Atunci, de ce te-ai mai obosi? Ah, dacă nu-i place aspectul României rurale, preşedintele poate să ciupească altă coardă a sufletului naţional şi să îndemne la plantarea de pruni şi viţă de vie, hobby strămoşesc. Asta, da! Pentru ţuica şi vinişorul său, omul nu se mai gîndeşte la eficienţa muncii!

# Marţi, 19 aprilie. Citesc o pertinentă analiză a stării de lucruri din Bucureşti, cea mai bogată zonă a ţării, cu şomaj spre zero, cu o contribuţie de 30% din PIB, cu cea mai mare speranţă de viaţă. Dar şi cu cea mai mare densitate de populaţie pe kilometru pătrat, cu trafic infernal şi preţuri imense ale locuinţelor! Cei mai mulţi bucureşteni cred că necazurile vin din incompetenţa edililor. Ei bine, se înşeală – nu e prostie, e hoţie! Cîteva exemple – Bucureştiul este singura capitală europeană fără transport public de noapte, cu toate că populaţia îşi doreşte asta. De ce nu se organizează acest transport? Pentru că ar leza interesele (mari!) ale firmelor de taxi, mînă-n mînă cu primăriile. Apoi, pe teritoriul Bucureştiului, nu sînt agreaţi transportatorii particulari, chipurile ca să nu bage-n faliment reţelele publice. Numai că, interzicînd competiţia, niciodată nu vei avea calitate în transport. De ce nu se fac locuri de parcare? He, he, he… Pentru că, de pe vremea lui Halaicu, s-a instituit un monopol al firmelor care le exploatează, tot mînă-n mînă cu primăriile. Şi aici s-a exclus competiţia liberă, aşa că monopoliştii n-au nici un interes să construiască parkinguri – unei resurse limitate poţi să-i creşti preţul cît vrei. De ce sînt scumpe locuinţele? Pentru că, printr-o aberaţie legislativă din care se scot bani buni, nu se poate construi decît în intravilan. Aşa că oraşul nu se poate extinde decît pe verticală, scump, în interesul marilor dezvoltatori imobiliari (şi al oamenilor lor din primării, consilii, partide etc). Aşa se întîmplă cînd cineva distorsionează piaţa prin decizii politice şi administrative!

# Miercuri, 20 aprilie. Na, că-l reţinură iar pe Vîntu, acum pentru ameninţare la adresa unui asociat! Din înregistrările aruncate-n media de procurori, trec cu amuzament peste lăudăroşeniile lui SOV, cum c-a îngropat pe mulţi prin dealurile Moldovei (ha, ha, ha, ce mitoman bătrîn!), dar ciulesc urechile cînd vine vorba despre adunarea cupoanelor lui Văcăroiu. Vă mai aduceţi aminte că, prin 1995, am primit cu toţii nişte hîrtii, cică parte a procesului de privatizare? Praf în ochi, desigur, ca să poată clientela FSN să opereze atunci în voie, să ia ce trebuia luat… Oamenii se scărpinau în cap şi se întrebau ce să facă cu cupoanele? Să le pună la oglindă sau ce? Că bursă de valori nu exista. Aşa că hîrtiile ajunseseră să se vîndă prin pieţe, pe nimic, mergeau pirandele printre grămezile de roşii şi de ceapă strigînd: „Certefecate, băieţi, cumpăr!”. Acum Vîntu zice că a coordonat o reţea, avînd ca „noduri” diverse bulibaşe, care au deşertat cupoanele la el în buzunar. Cum se face o mare avere? Ca în prestidigitaţie – prin iuţeală de mînă a „cumpărătorului” şi prin nebăgarea de seamă a „vînzătorului”.

# Joi, 21 aprilie. Spăşit, amabil, fermecător – Necolaiciuc, fostul şef al căilor ferate pe vremea PSD, a fost adus în ţară, după ce se ascunsese în State, vreo şase ani. Procurorii îl acuză că a prejudiciat compania cu un mizilic, acolo, de vreo sută de milioane de euro, cumpărînd la preţuri exorbitante tot felul de nimicuri. Printre achiziţii s-au numărat şi cîteva … costume de scafandru! Parcă îmi şi închipui ceferiştii în costum de scafandru, lipăind cu labele alea mari printre linii, ciocănind roţile vagoanelor!
Cristian Cocea