În școala de azi, care îi învață pe copii lipsa de respect, profesorii își macină nervii și între ei. Ca bugetari, nu pot fi daţi afară ușor și, repartizați prin examene naționale, sunt nevoiți să-i suporte pe colegii pe care nu-i înghit. Directorii nu-i pot da afară pe cei titularizați, dar îi pot hărțui prin reproșuri neîntemeiate, cu sau fără legătură cu elevii, sau prin hachițe care să le facă viața amară. Cei vechi, care pot riposta, îi fac și ei, la rândul lor, scandal șefului din orice. Școala online cu predare de acasă a amplificat dușmăniile și a spart colectivele în tabere, una fiind anturajul șefului, care bârfește mai cu spor – inclusiv pe cei cu mai mulți elevi pe ecran.

Directorii mai au și satisfacții: îi pot freca pe cei netitularizați, care dau anual examen și, indiferent ce note iau, nu găsesc posturi permanente. Aceștia trebuie să refacă anual un dosar cu recomandări și calificative de la cei cu note mai mici decât ei, dar ajunși șefi la „plantația de stat”.
Există o explicație: primăvara și vara, școlile bune sunt cetăți asediate: ușuiesc candidați și ascund posturi – păstrate ca rezervă, pentru cadouri și favoriții loiali. E ca și cu „interesul național”: în Educație, fiecare crede că „interesul învățământului” și „interesul elevului” înseamnă interesul lui și al prietenilor.
M.S.

Citește și Ce ar fi dacă ar exista un mini-DNA al învăţământului?