S-a născut la 24 mai 1943, în comuna Albuleşti, în judeţul Mehedinţi. A început fotbalul la Progresul Strehaia (1955), fiind foarte repede promovat (încă junior) în echipa mare. În anul 1961 a devenit student la IEFS şi s-a transferat la divizionara “B” Dunărea Giurgiu. În anul 1963 a revenit în Capitală, la Flacăra Roşie, iar după numai un an (1964) a trecut la Metalul Bucureşti. La finalul studenţiei, viitorul profesor de educaţie fizică a trecut la Sportul Studenţesc (1966), unde i-a avut coechipieri pe M. Rădulescu, Balaban, Lucescu.
După absolvirea facultăţii (1968), Marcel Pigulea s-a transferat la FC Argeş sub comanda antrenorilor I. Bălănescu şi E. Mladin. A rămas şase ani la FC Argeş, unde a cunoscut satisfacţii deosebite, fiind considerat unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta din ţară. Cu echipa piteşteană a cucerit titlul de campion în ediţia 1971-1972.
Citește și Medalii obținute de CS Mioveni la Campionatele Naționale de Judo
În anul 1974 s-a transferat la C.S.M. Reşiţa, unde, de fapt, şi-a încheiat şi activitatea competiţională după doi ani (1976). A acumulat 200 de prezenţe pe prima scenă. Din anul 1976 a devenit antrenor la Chimia Rm. Vâlcea, echipă ce a promovat-o în divizia “A”, în anul 1978. În anul 1981 a trecut la “Poli” Timişoara, pentru ca, un an mai târziu, să fie numit antrenor federal cu probleme de juniori. A reuşit calificarea României la turneul final UEFA 1983 – Anglia, reuşind să lanseze în lumea bună a fotbalului o serie de talente, cum au fost: Hagi, Lăcătuş, Mihali, Stângaciu, Mateuţ, Musznay, Săndoi, ş.a.m.d.
Din anul 1985 a trecut la Dunărea C.S.U. Galaţi, Gloria Buzău, Chimia Rm. Vâlcea, Progresul Bucureşti, ca după 1990, să revină la vechea sa pasiune, juniorii. A reuşit să aducă pe scena marii performanţe pe Luţu, Bolohan, Ciocoiu, Schumacher ş.a. În 1996 a antrenat echipa marocană Hassania Agadir, apoi a condus naţionala Algeriei. În anul 1999 a pus bazele unei şcoli particulare “Clubul Pro Luceafărul”, o viitoare sursă de performeri.
0 Comentarii