ARO, Grulen, Exploatarea Minieră… Coloşii economiei Câmpulungului s-au pierdut în labirintul capitalismului şi au lăsat fără locuri de muncă aproape douăzeci de mii de musceleni. Marile societăţi au falimentat succesiv în ultimele două decenii, iar mare parte a activelor acestora au fost preluate de firme deţinute de oameni de afaceri din toate colţurile lumii. Astfel, în loc de investitori străini, Câmpulungul s-a ales cu proprietari de ruine.

Româno-englez la ARO (plus Cipru)

ARO. Aproape treisprezece mii de angajaţi în perioada de glorie şi aproape două sute de mii de automobile exportate. Privatizată pe câţiva arginţi de Guvernul Năstase, în 2003, societatea a intrat în insolvenţă la începutul anului 2005, iar în 2007 platforma industrială a fost vândută pe 62 de milioane de lei către Landmark Management SRL Bucureşti. Proprietarul este o firmă deţinută la acea vreme de Nicolae Christopher Raţiu, un om de afaceri româno-englez, fiul celebrului politician Ion Raţiu. Născut în Elveţia, Nicolae Raţiu are o firmă cu sediul în Londra prin care administrează numeroase terenuri şi clădiri. Între timp, Landmark Management a căpătat şi alţi asociaţi, Nicolae Raţiu şi Sergiu Filip, administratorul, deţinând fiecare câte 5% din părţile sociale. Restul aparţine unei firme nou înfiinţate, Landmark Industrial Assets, şi companiei Bellerive Holding Limited, înregistrată în Cipru.

Turc şi moldovean la Grulen

Grulen. Fostul combinat de fire şi fibre sintetice nu a putut să fie privatizat din lipsă de oferte şi a fost inclus de Guvernul Ciorbea pe lista entităţilor economice destinate lichidării. Ulterior, în 2003, activele au fost cumpărate de Intertrade Group SRL Galaţi, deţinută de cetăţeanul englez cu origine turcă Serdar Ali Tekin, preţul fiind de aproape trei milioane de dolari. În timp, firma cumpărătoare şi-a trecut proprietăţile către firma turcească Greton Granit ve Prekast Malzemeleri San. A.Ş., componentă a companiei DEBA Holding, care şi-a deschis filială în Bucureşti.
Există şi imobile ale fostului combinat deţinute de alţi proprietari. Unele au fost preluate de grupul de firme Unicom, patronat de Constantin Iavorski, fost ministru în Guvernul Republicii Moldova şi un apropiat al oligarhilor ruşi.
În 1996, lângă Grulen a apărut Petking, o firmă producătoare de granule tip Pet, care putea folosi materie primă de la combinatul muscelean. Societatea a fost preluată în 2002 de afacerişti indieni, însă nu a mai rezistat mult timp.

Ruşanu la fermă

CAP Câmpulung. Bunurile Cooperativei Agricole de Producţie Câmpulung, transformată ulterior în Obştea Agricolă Câmpulung SRL, au făcut obiectul mai multor tranzacţii, unele considerate a fi dubioase. Terenuri, varniţă, ateliere au fost înstrăinate în ultimii ani, iar baza, adică ferma zootehnică (grajduri, teren, magazie) a fost cumpărată pe patru miliarde de lei vechi de către Internaţional SA Sinaia, în anul 2007. Societatea înfiinţată după 1989 prin reorganizarea Oficiului Judeţean de Turism Prahova şi având în proprietate diverse complexuri hoteliere şi vile este deţinută de fiicele lui Dan Radu Ruşanu şi de sereleul Radan 2000 Bucureşti, controlat de către soţia omului de afaceri liberal, Anca Daniela Ruşanu. Un timp, însuşi Ruşanu a făcut parte din conducerea Internaţional SA.

Belgienii şi ARO

CGC ARO. Centrul General de Comercializare ARO a fost unul dintre „puii” uzinei constructoare de automobile de teren, menit să asigure vânzarea maşinilor, dar şi finanţarea societăţii mari. Falimentul i s-a pronunţat în 2007, iar activele, deţinute, într-un fel, tot de ARO (uzina era acţionar la Centru), au ajuns într-un final la grupul belgian de firme Omniform Group. În anul 2010, belgienii au preluat Duton Plast Muscel, iar anul trecut au mutat activitatea într-o fabrică nouă construită în locul unde a existat CGC ARO.

Germani pe pâine

Muscelpan. Fabrica de pâine şi produse de panificaţie din vremea comunismului a fost privatizată în anul 1995, fosta AVAS înstrăinând acţiuni către Asociaţia salariaţilor Muscelpan. În 2003 s-a deschis procedura insolvenţei, nici acum nefinalizată, dar bunurile societăţii au deja alţi proprietari. Moara a ajuns la un afacerist local, iar grosul activelor aparţine acum oamenilor de afaceri germani Hannelore Armbruster şi Einar Armbruster, din Dusseldorf, aceştia fiind acţionari majoritari. Un timp, în ecuaţie s-a aflat şi Paul Coman, fost şef al Direcţiei Generale de Inspecţie Fiscală din cadrul ANAF.

Cimentul helveto-francez

Cimus. Combinatul de ciment este singura entitate economică care a avut succes şi după Revoluţie. Privatizarea a fost una de tipul PAS (privatizare prin asocierea salariaţilor), majoritatea acţiunilor fiind preluate de foşti directori precum Gheorghe Luigi Pepenel. Pachetul majoritar a fost preluat în anul 1999 de către grupul elveţian Holderbank, cel care şi-a schimbat denumirea, doi ani mai târziu, în Holcim. Anul trecut, compania a fuzionat cu alt gigant de pe piaţa de ciment, Lafarge Franţa, apărând astfel grupul LafargeHolcim.

Mai sunt active disponibile

Şi alte fabrici şi uzine au dispărut. Exploatarea Minieră Câmpulung, acum Carbonifera SA, este în plină derulare a procedurii de faliment, iar exploatările subterane şi de suprafaţă au fost închise. Rămâne de văzut la cine vor ajunge activele acesteia. Fabrica de Piese şi Subansamble Auto ARO a fost lichidată, bunurile cumpărate de un afacerist local şi ulterior abandonate, acum ajungând o ruină. Nici la Foresta Muscel nu mai este activitate, iar în alte două cazuri sediile şi activele funcţionale au fost menţinute sub o formă sau alta. Astfel, fabrica de mobilă Mov găzduieşte acum mai multe firme, iar Montana SA, firmă de transport persoane, a fost cumpărată de omul de afaceri sibian Ilie Carabulea, direct sau prin intermediul altor firme.

Salariaţi cu sutele la Spital şi Vânători

Dispariţia marilor angajatori din Câmpulung a făcut ca în prezent cei mai mulţi salariaţi să se regăsească la Spitalul Municipal şi Batalionul 30 „Vânători de Munte”, fiecare cu puţin peste şase sute de persoane încadrate în muncă. Altfel, tot bugetarii domină piaţa muncii, prin Primărie, celălalt spital, instituţiile coordonate de Consiliul Local, salariaţii de la Fisc, Forţele de Muncă, Poliţie, Jandarmi, Edilul şi celelalte unităţi militare. Firmele particulare activează, de regulă, cu cel mult două sute de angajaţi.
Material realizat de Cătălin Ion Butoiu