Ei joacă table și judecă lumea. Eu stau alături și ascult. Ei au fost câte cineva, fiecare altceva, dar ce mai contează, pensionarea i-a egalat. Eu lucrasem în ziaristică și am rămas cu nărav. Jocul devine tot mai lânced, discuțiile tot mai aprinse. Poate mă aleg și eu cu un pamflet, pentru care nu pot să fiu tras în judecată daca mai funcționează legea aia pe care o știu…
– Mamă, mamă, ce de întâmplări de dimineața până seara, prezentarea și dezbaterea moțiunii, căderea guvernului, numirea celui care ar fi să-i ia locul ăluia, ori cum îl cheamă, că nici n-am apucat să-i învâț numele.
– Asta e istoria, tace cât tace și de-odată ”pac”, trage sârbul în viitorul împărat la Sarajevo și începe viitorul război mondial…
– De data asta, nu a fost niciun ”pac pac”. Fără puști, fără pistoale, numai cu vorbe și vorbe goale…
– Păi cum, nu trage Ponta în Roberta?
– Asta în închipuirea ei, că fata are de toate, plus o imaginație foarte bogată.
– Ce soartă, domnule, ce soartă… Dacă nu se întâlneau pe scena politică, poate că alta ar fi fost situația.
– Adică?
– Ea, damă bine, cea mai frumoasă din România la un concurs de frumusețe, el, bărbat viril și îndrăzneț, cum s-a dovedit când s-a răsturnat mașina de curse în care era copilot.
– Și stau acuma față în față, în poziție de încăierare. El bate din pinteni și cântă cocoșește, ea cârâie, se zburlește și își arată ghearele.
– El vrea s-o dea afară din cuib, că a furat la numărătoare, ea să-l vâre la obsedați, că ar fi făcut o pasiune pentru farmecele sale.
– Dar când lupta se ascuțea mai tare și mai tare, se votă moțiunea și se alese desemnat de președintele țării, cu lacrimi în ochi, să formeze noul guvern.
– Și când va avea puterea în mână, chiar se va pune cu gloanțele pe rivali?
– Ei, și tu, a fost doar așa, o vorbă.
– Din vorbe se naște ura și iubirea.
– Sau nimic! Nu îți aduci aminte ce spunea Vadim că dacă ajunge la putere, îi adună pe toți corupții pe stadion să-i judece cu pistolul?
– Cu gloanțe oarbe… Așa se lăuda și Băsescu după alegeri că i-a ciuruit pe adversari.
– Vadim a dat un pas înapoi și a zis că se apucă să construiască o închisoare.
– Ca să dea foc la pușcărie și la casa de nebuni.
– Cine mai știe. Deocamdată, a început să-l lichideze pe Becali și să ridice pe munte cea mai mare statuie de pe pământ.
– Iar Roberta a rămas, deocamdată, pe locul ei de putere de unde va încerca să o salte Ponta cât mai repede.
– Politica, bat-o vina! Altceva ar fi fost dacă s-ar fi întâlnit într-un detașament de ”șoimi ai patriei”.
– Și ar avea, poate, și niște copii, deștepți și frumoși, crescuți cu lapte natural de la o doică neaoșă de pe plaiurile strămoșești, hrănită numai cu lobodă, urzici și știr din producția internă…
– Și cu lapte de pasăre, că la noi se mulg și găinile, după cum am învățat în epoca de aur. Când se luau șapte piei de pe o cloșcă.
– Dar așa, ce lucru mare că s-au întâlnit absolut din întâmplare, în partide rivale, care pe care, că nu s-au iubit, că s-au urât și sunt în stare să-și scoată ochii în gheare.
– Curvă mare și bătrână mai e și politica asta, în care, dacă ești prins în joc, nu trebuie să spui niciodată cuvântul niciodată, că, iată, Băsescu și Ponta și-au înghițit aceste cuvinte cu valoare de jurăminte. Și la această dată, nu mai e niciodată.
– Să le fie de bine, vorba e, ne dau sau nu ne dau ce ne-au furat din pensii?
– Deocamdată, eu unul sunt mulțumit cu cârnații și berea, cu zahărul și uleiul, și cu puiul, că la noi ne-au dat și câte un pui din ouă clocite sub asfalt. Iau de la toți, îi pup în bot și votez pe cine vreau.
Scârța scârța pe hârtie, depun mărturie, să se știe cât de periculoşi sunt bătrânii pensionari, intelectuali sau neintelectuali!
Prof. Marin Ioniță
0 Comentarii