# CONVORBIRI NECONVENŢIONALE CU ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
# V-a muşcat de inimă şi şarpele literaturii. Nu e oficial interzis! Au făcut-o nenumăraţi oameni ai Bisericii. Aş pomeni numai de părintele Valeriu Anania, prozator, dramaturg, eseist… „Frumuseţea lumii văzute”, „Bucuria lecturii” şi multe altele, autor Argatu Calinic. Un scriitor foarte productiv în toate laturile literaturii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator de publicaţii, editor al revistei de cultură „Argeş” şi enumerarea ar putea să continue. Dar, vă întreb eu, de ce nu şi romanul autobiografic, care ar fi unul de-a dreptul exemplar. Pe când îl aşteptăm?
– Romanul autobiografic, dacă așa i se poate spune, este deja la al V-lea volum: Toată vremea-și are vreme! Nu se prea știe, că n-am ieșit pe piață cu productul literar, ca precupeața cu zarzavaturi. Cuvântul și acțiunea „lansare”, când e vorba de carte, m-a cam scos din sărite… așa că am lăsat-o baltă. Mă bucur de Aurica Turcu din Corbeni, de până la 80 de ani, le-a citit pe toate și… ca să vezi… a dat-o și pe critică:
– Măi, dar trăznit a mai fost și Calinic ăsta! Bine că n-a zis că sunt!
# Spuneaţi că nu vă interesează să strângeţi averi pe pământ. Că nici nu aveţi urmaşi, nu aveţi moştenitori pentru care să puneţi deoparte. Că la momentul potrivit, o să vă retrageţi cu câteva cărţi într-o chilie de mănăstire unde să vă fie de ajuns un pat, un aşternut, o icoană, o candelă şi credinţa în Dumnezeu… Dar deocamdată sunteţi cunoscut că strângeţi şi tot strângeţi, cu orice prilej şi neobosit, tot ce e posibil pentru Arhiepiscopie: terenuri, clădiri, păduri, gatere, brutării, bani de la nunţi şi botezuri, de la Sfintele Moaşte, de la Cutia Milelor. De ce, pentru ce?
– Am vrut să repar stricăciunile timpului asupra Eparhiei Argeșului și Muscelului, care, din păcate, a avut grele suferințe prin desființări (1517, 1949) și jalnice jefuiri de averi și patrimoniu. S-a făcut mult. Mai este mult. Hrăpăreț n-am fost niciodată. Nu-mi stă bine! Barem atâta obraz am și eu. Ca să nu se uite: niciun teren nu ni s-a dat unde a fost proprietară Eparhia. Doar pe râpi și prin ghioluri. Pădure? Nicio palmă! Clădiri! Nici una! Gatere? În capul visătorilor! Brutării? Praf și pulbere! Bani de la nunți și botezuri? Pentru întreținere Catedrală, parcuri, monumente istorice! Cutia milelor și Sfintele Moaște? Ajutorul la săraci și restaurări de biserici, mănăstiri, biserici noi în Basarabia, Albania, Eparhia Covasnei și Harghitei, burse pentru studenții aromâni din Balcani, fără să pomenim de milosteniile, fără surle și trâmbițe.
# Locuiţi într-un palat regal? Vă ridicaţi o nouă reşedinţă care în semeţia şi măreţia ei nu are loc pentru cuvintele „smerenie” şi „umilinţă”. Nu este acesta un semn de trufie? Şi trufia nu este unul dintre cele mai mari păcate?
– Palatul, așa zis regal este arhiepiscopal, pentru că Regele Carol I a pus temelia palatului episcopal, Habemus documenta! I se spune regal din anul 1914-1916 când Regina Elisabeta a locuit acolo doi ani plângând zilnic la mormântul Regelui Carol I, murind într-un februarie pe sfârșite, de frig și de foame, părăsită în bezna speranțelor care nu se mai iveau. Palatul este acum în proiect de restaurare și se va păstra ca muzeu. De mult nu mai locuiesc acolo. Nu este potrivit pentru locuință. Și apoi mai bântuie stafii noaptea și alți balauri, care pur și simplu, te scot din minți. Se zice că Regina Elisabeta se ocupa și cu spiritismul…
Acum nu se clădește niciun palat nou pentru ierarh. Va trebui construită o casă arhierească pentru ierarhul care va veni la Argeș după moartea sau plecarea mea într-o peșteră în sihăstrie, ca să nu se mai întrebe cum este cu smerenia și umilința.
Aveți dreptate cu o trufie! Am salvat biserica din Corbeni, găsită staul de oi, capre și cai, iar în groapa de gunoi a satului, s-a ctitorit o biserică subterană – pe care veniți să o vedeți – și un spațiu cu 56 de arcade – cam multe! Vă dăm și dumneavoastră câteva.
Voi pleca din lumea aceasta, dar cele întru amară osteneală vor rămâne, de folos sau de batjocura lumii! Cum o fi obrazul urmașilor!
# Pe când şi nişte cantine pentru săraci, o „bolniţă”, un cămin de bătrâni?
– Avem cantine neștiute de scriitori, doar de cei ce se ospătează acolo. Avem și o bolniță cu mai multe etaje. Mai avem liftul de pus!
Prof. Marin Ioniţă
0 Comentarii