M-am întrebat de multe ori de unde exista în lumea antică atâta fascinație pentru piramide. Faraonii egipteni se îngropau în piramide, în timp ce, de partea ailaltă a oceanului, civilizațiile mayașe și incașe aveau tot niște piramide ca loc de randevu când voiau să-și ia beregățile, în cinstea zeilor pe care îi venerau. Un posibil răspuns s-ar putea contura abia văzând istoria recentă, în care tot piramidele își păstrează puterea în mentalitatea colectivă. Sigur, nimănui nu i-ar mai trece astăzi prin cap să se îngroape sub munți de piatră șlefuiți în piramidă, ori să facă sacrificii păgâne cocoțat într-un zgârie-nori piramidal, ca acelea descoperite în jungla Amazonului. Fascinația pentru acest tip de poliedru a supraviețuit însă mileniilor și iată-ne acum, la rândul nostru, vrăjiți tot de piramide. Nu din piatră, ca pe vremuri, ci metamorfozate în sisteme piramidale. Nu știu dacă existau în antichitate caritasuri, nici dacă faraonii și căpeteniile din America de Sud se promovau tot printr-un sistem piramidal până în moțul stăpânirii. Cert este că n-ar fi venerat ei atâta piramidele, dacă nu s-ar fi convins că sunt formele care ilustrează cel mai bine calea spre putere. Lucru de care și noi ne-am convins și ne convingem încă astăzi, cu vârf și îndesat, tot ca o piramidă.
Cu caritasurile, am văzut ce s-a întâmplat, de-ajunsese toată țara un imens joc piramidal. Mulți bani s-au concentrat atunci, din mâinile multe de la bază, spre labele puține, dar încăpătoare, din vârf. Era nevoie atunci să punem cu toții umărul, dar mai ales buzunarul, ca să facem din puhoiul de săraci și câțiva bogați, să nu rămânem o ţară de prăpădiți, aşa cum ne lăsase Ceaușescu. Și s-a găsit, iată, formula piramidală prin care, din toată sărăcia, ne-am scotocit prin saltele și-am reușit să îmbrăcăm câțiva șmecheri în haine de milionari. Pe unii îi vedem și astăzi prin Top 300, ori mari căpetenii prin politică, administraţie, servicii sau justiţie. Puterea, indiferent sub ce formă, se construieşte tot în sistem piramidal. La bază, ăi mai fraieri sau mai slabi, iar de la ei în sus, treaptă cu treaptă, nivel cu nivel, tot mai sus în ierarhie, până în moţul piramidei. Unde peste cine crezi că dai? Unora li se spune „Regine”, altora „Zeus”… În toate sistemele există „Regine”, n-aveţi grijă! Peste tot sunt pioni care cară, nebuni care fură, cai care tropăie prin bugete, ture de companie, cu toţii puşi în slujba reginei din vârf. Piramide de comună, piramide de judeţ, piramide guvernamentale, piramide de partid şi de stat. România întreagă a ajuns o imensă piramidă. În care, revenind la obiceiurile antice, ne sacrificăm cu toţii ca să-l venerăm pe „Zeus”, ca mayaşii sau incaşii, ori ne îngropăm cu toţii după faraon, ca egiptenii.
Mihai BĂDESCU