Robert Glință (27 de ani) și-a spus povestea în cadrul seriei „Neînvinșii”, un proiect al jurnalistei Andreea Giuclea. Primul campion european al României la înot masculin a vorbit despre cât de greu i-a fost să răzbată, trecând prin momente extrem de dificile, dar și despre liniștea pe care și-a găsit-o după ce a decis să renunțe la sport.
Robert Glință vorbește foarte rar despre partea întunecată a vieții sale sportive. A făcut-o în cadrul proiectului „Neînvinșii”, coordonat de jurnalista Andreea Giuclea, episod publicat pe lead.ro.
Robert este campion european în proba de 100 m spate, medalie cucerită la Budapesta în 2020, prima de această culoare a înotului masculin românesc
Are un palmares bogat și două participări la Jocurile Olimpice, dar dincolo de aceste performanțe stă o poveste cu multe momente dificile. S-a retras în 2022, dar încă învață cum să-și gestioneze viața.
„Lumea sportului e diferită de lumea care trăiește mai liniștită în societate, cu joburi, cu activități zilnice, cu medii sociale, de care eu n-am avut parte și pe care nu știam cum să le tratez. Și mi-am dat seama, într-un mod destul de dureros, că am de învățat cum să trăiesc de fapt. Încă învăț, sunt într-un proces de descoperire, încă îmi dau seama cine sunt, ce îmi place, ce vreau să fac cu adevărat”, a spus el pentru lead.ro, potrivit gsp.ro.
Apoi a continuat: „Ca sportiv, nu ai cum să iei toate deciziile pe cont propriu. Ești într-o comunitate, contează și antrenorul, și preparatorul fizic, poate și psihologul. Tu, ca sportiv, asculți. Antrenorul spune: «Fă asta!», federația spune: «Fă asta, avem nevoie de asta!». Așa am și ajuns la rezultate; indiferent de ce simțeam eu, de foarte multe ori, am făcut ce mi s-a spus.
Și chiar și în momentele în care eu simțeam că nu mai pot, nici fizic, nici emoțional, am primit zero înțelegere. De multe ori, nici nu puteam să spun că nu mai pot, pentru că nu mi se dădea ocazia să fiu ascultat. Nu se punea preț pe mine, pe propria persoană, pe propriile mele nevoi, ci pe rezultatele pe care le aduceam.
Nu vreau să blamez pe nimeni, dar asta a fost povestea mea, percepția mea asupra lucrurilor prin care am trecut. Sunt o poveste de succes, fără doar și poate, pentru cine se uită la ce am realizat. Dar lucrurile nu sunt așa cum par la prima vedere, ce vedem la suprafață poate să fie complet eronat.
M-am întrebat de multe ori dacă m-am bucurat cu adevărat de momentul în care am devenit campion european și am realizat că a fost mai mult o ușurare. Am plâns în camera de hotel de n-am mai știut de mine; mai mult decât bucurie, a fost o ușurare că am reușit, pentru că îmi era frică de eșec. E foarte greu să faci performanță în România, e o cale dificilă și solitară, de aceea avem parte de rezultate frumoase atât de rar. Eu am reușit cu foarte multă muncă și ambiție și susținere din partea familiei”, a subliniat Robert.
Anul 2022 a fost unul complicat pentru Robert Glință.
Robert Glință a dezvăluit și că în timpul carierei a avut gânduri de sinucidere. „M-au ajutat enorm psihoterapia, tratamentul, rugăciunea. M-a ajutat și familia, fără mama nu eram în viață. Știu cât de mult se suferă în tăcere, și sportivi, dar și oamenii în general, și nu se poate să nu îmi pese, de asta în luna noiembrie am alergat 60 de kilometri și am strâns bani pentru Asociația Mental Health for Romania, parte din mișcarea globală Movember dedicată sănătății bărbaților”, a subliniat fostul înotător.
După ce și-a încheiat activitatea sportivă, Robert Glință a încercat să fie antrenor, dar spune că nu i s-a potrivit. Acum, se ocupă de partea online a magazinului de articole sportive de înot al familiei, se ocupă de pasiunea sa, fotografia, și face sport fără constrângeri și gânduri negre. „Văd și descopăr sportul și mișcarea într-un alt mod, mult mai plăcut și mai sănătos. Vreau să mă simt bine, vreau să râd, vreau să zâmbesc în timp ce o fac. Sportul e foarte frumos și mă bucur că am redescoperit asta”, a încheiat fostul mare înotător, citat de gsp.ro.
Citește și: Ladislau Boloni, dornic să revină în fotbal
0 Comentarii