Când m-am mutat în Războieni, acum un an și ceva, nu bănuiam ce viață încântătoare voi avea aici. La început eram la fel de bucuros de schimbarea locativă ca cineva care tocmai a aflat că-și va petrece bătrânețea într-un azil. Încet-încet mi-am dat însă seama că este un cartier cu totul deosebit și primitor, în care aș vrea să trăiască toți politicienii noștri, în frunte cu președintele și premierul. Ba și cu patriarhul, laolaltă cu parlamentarii, primarii, procurorii, șefii de servicii și toaaată lumea asta bună, cu girofar și antemergător, care se luptă pe brânci să ne facă nouă viața mai bună. Ar fi o foarte bună răsplată, o justă apreciere a măreției conducătorilor noștri, pentru că, trebuie să recunosc, se trăiește chiar ca-n basme în Războieni. Dovadă că și acum, la mai bine de o lună de la Crăciun, magia sărbătorilor strălucește încă aici, luminând tot cartierul, aproape noapte de noapte. Mai ales când te uiți spre vestitul bloc G1, luminat feeric, precum un pom de Crăciun, fie de mașinile Poliției, fie de cele ale Ambulanței, încât se fac jumătate din străzi roșii, galbene și albastre, după cum sunt culorile girofarurilor. Să fim însă drepți și să recunoaștem că străzile din Războieni nu sunt totuși foarte periculoase, ci, după cum foarte înțelept remarca un chestor argeșean de poliție ajuns mare șef pe la București, periculoase le face doar populația. De asemenea, după cum la fel de inteligent observa același chestor, cartierul este chiar liniștit atâta timp cât aici nu se petrec decât câteva crime pe an, majoritatea nefiind însă dintre cele mai grave, ci doar soți care-și omoară soțiile, în special la băutură, când e omul cel mai hotărât și sincer cu el însuși. Așadar, viața e blândă în Războieni, ba chiar relaxată din punct de vedere demografic, câtă vreme nu doar soții au grijă să stăpânească natalitatea omorându-și nevestele, ci și țiganii, care pleacă în Franța, ca să nu-i lase doar pe negri să vegheze la sănătatea genetică a marelui imperiu care l-a născut pe Napoleon. Apropo, cred că și mitingurile de solidarizare cu Dănuț Dinu ar trebui să se țină tot în Războieni. Mai ales dacă vine și Dana Grecu, sigur va scădea apetitul pentru înmulțire, atât la femei, cât și la bărbați.
Până și preoții sunt altfel în Războieni. Mai blânzi, mai înțelegători, mai cu har și înzestrați cu puterea exemplului. Îmi povestea un prieten că unul din popii cartierului nici n-a mai mers, anul acesta, pe la blocuri cu botezul, mai sus de etajul II, pentru că-l durea spatele. Cei de la etajele III și IV să-și bage lift, și-o fi zis părintele, dacă vor slujbă și tămâiere. Sau să se arunce de la etaj în calea popii, că de săraci lipiți ce sunt, pot să se lipească și de asfalt. Plus că iese punga mai plină la o înmormântare, decât cu botezul. Dar apropo de bani, știa popa ce știa! Păi, în Războieni este ca-n Occident, nu se dă pe nicăieri nici măcar bacșiș, darămite șpagă. E lumea prea săracă să facă asemenea aroganțe. De-aia spun că aici ar fi raiul politicienilor. Să vadă și ei cum e să primești exact cât face. De doi lei ești, doi lei primești! Aaa, și era să uit! În Războieni nu prea sunt nici măcar câini vagabonzi. Abia dacă am văzut câteva haite, dar toate aveau stăpân. De regulă, cel mai puternic și agresiv mascul. Asta a contribuit însă la împuținarea mult mai periculoaselor haite de pisici vagaboande, care făceau trotuarul cu nerușinare. Sporind însă în schimb, mai ales în locurile nesupravegheate de poliția comunitară, numărul șobolanilor fără stăpân. Așa încât, cred că doar amenajarea unor adăposturi pentru politicienii maidanezi ar putea curma acest dezechilibru biologic în Războieni, „republica” în care ar putea vedea și aceștia pe viu unde ne-au adus. Și, dacă n-or să vadă bine, nu le-ar strica și lor o sterilizare. Că prea s-au înmulțit la putere.
Mihai BĂDESCU
0 Comentarii