Bună dimineaţa la starea de urgenţă! Se anunţă o zi frumoasă, însorită, dar un soare cu dinţi… Adevărul e că în primăvara asta soarele are cam mulţi dinţi! Bine că nu tuşeşte şi nu salivează! Da, e vreme de război, vorba unui bătrân, şi oricine pare a fi inamic. Aţi văzut cumva filmul „Mai bine nu se poate”, de prin 1997? În pelicula care a luat două Premii Oscar, Jack Nicholson interpretează rolul unui scriitor mizantrop care poartă tot timpul mănuşi, e atent pe stradă să nu calce pe vreo pată umedă, iar la bistro se duce mereu cu tacâmuri de unică folosinţă. Suferă de tulburare obsesiv-compulsivă şi îi va trece datorită unui câine Griffon de Bruxelles şi a apariţiei în viaţa sa a unei chelneriţe interpretate de Helen Hunt. Ei bine, acum parcă toţi suntem obsesiv-compulsivi şi nu avem niciun chef să ne apropiem de un câine sau de o persoană, fiindcă e posibil să fi venit din Italia, să nu fi recunoscut asta şi să fie purtătoare de Covid-19!
Oricum, e şocant! Deunăzi am dat peste o cunoştinţă la „Iepuraşul” încă plin de clienţi, am întins mâna şi mi-a căzut faţa. „Nu, doar aşa, ne salutăm verbal!”, mi s-a retezat avântul. Şi recunosc că la coadă am lăsat intenţionat spaţiu între mine şi persoana din faţă, enervat că cel din spate stă prea aproape. Mi-am luat cafeaua şi pe drum am dat nas în nas – ei, nici chiar aşa! – cu un profesor din Dragoslavele, cu care m-am salutat ca în vreme de Coronavirus. „E cam îngrijorător cu virusul ăsta”, îmi spune. „La noi se cam tem oamenii, că sunt mulţi ţigani din Valea Hotarului plecaţi în Italia”.
M-am retras la sediu, am pus cafeaua în dreapta, sticluţa cu clor în stânga, aşa, măcar de încurajare, dar nu am numărat secundele petrecute cu spălatul pe mâini, că doar nu sunt Jack Nicholson. Şi gândeam – ce aiurea! – că, în momentul în care mi-am verificat mail-ul, nu mai aveam mesaje de la MMB cu expoziţii şi spectacole, ci o chestie de la „Black Mask” în care eram tentat cu o „mască medicinală cu trei pliuri şi elastic neagră”. Neagră?!

„Cineva a cumpărat spirt de peste două milioane”

OK! Trebuie să mă duc la bancă să plătesc o factură şi realizez că sunt nevoit să aştept pe trotuar. Iese unul, intră altul, e ca dusul la WC. Eram pregătit, totuşi, că pe drum mi-au „cântat” două femei din spate despre cum e situaţia. „Auzi, tu, m-am dus la farmacie şi nu intrau decât patru-cinci. Dar nu era ceva ordonat, nu, oamenii au făcut asta. Civilizaţi, fato, nu crezi!”, era povestea uneia dintre ele.
Mănuşi pe mâinile fetei de peste ghişeul bancar, dar prefer să folosesc terminalul. Şi mă uit, ezit, până când sunt anunţat că touch-screen-ul a fost dezinfectat. OK, risc, că doar nu am ce face, apoi ies cu grijă, mai ales că îmi cam vine să tuşesc şi iar îmi zic că trebuie să mă las de fumat, altfel tusea o să mă îndepărteze de toţi în vremuri de Coronavirus sau Covid-19, pe care, în ciudă, l-am poreclit Guvid-19.
Dar bine că mi-a amintit de ţigări, că trebuie să cumpăr. Intru în micuţul magazin cu de toate din centrul Câmpulungului şi imediat sunt asaltat de miros de… oţet. „Am auzit că e bun oţetul”, îmi zice vânzătoarea. „Au şi spus, cică spirtul e degeaba. Dar azi a venit cineva şi a cumpărat de peste două milioane”, îmi povesteşte ea. Oricum, sticlele cu spirt ocupă acum loc în faţă pe tejghea – înainte nici nu ştiam că au aşa ceva.

„Nu, bre, nu mai lua săpun. Nu ţi-a dat de la Primărie, ce-ţi mai trebuie?”

Unele aspecte par din viaţa trecută, cea normală, cea dinainte de Coronavirus, pe când ne văitam de toate şi nu realizam că poate fi mai rău. Adolescenţii nu au nicio teamă de ce poate fi, mai ales că au primit o vacanţă căreia nu-i ştiu finalul. Bine, şi unii părinţi au primit ceva: „Mă trezeam chiar şi la cinci, pregăteam copiii, îi duceam la şcoală, mă întorceam acasă moţăind şi trebuia să plec la serviciu”, îmi povestea un tătic prea obosit. Acum doarme mai mult, iar copiii tot dau târcoale fast-food-urilor. Iar alţi copii, mai mari, încă zăbovesc în cârciumioarele de cartier cu berea în faţă şi multe poveşti despre cine a adus Covid-19, cum se tratează şi cum poţi scăpa dacă bei zilnic ceva alcool. „Ba nu, am auzit că e bun şi Biseptolul”, urlă un ameţit. „Ce să fie bun, bă! N-ai văzut pe Internet cum îţi face plămânii boala asta? Poţi să iei tu cât Biseptol vrei, eventual nu mai faci roşu în gât”, îl contrazice un client care le ştie şi el pe toate.
Comunele încă îşi trimit oamenii la cumpărături în super-marketuri. Vin de dimineaţă, că au prins mişcarea: după prânz suflă vântul pe rafturile cu produse. Mălaiul e de căutat, uleiul, zahărul şi săpunul mai ieftin. „Nu, bre, nu mai lua săpun. Nu ţi-a dat de la Primărie, ce-ţi mai trebuie!”, îşi sfătuieşte o femeie vecina cu care a venit de la Bughea să facă shopping la Câmpulung. În unele localităţi s-au dat produse de igienă, în altele încă nu. Pastă de dinţi şi periuţe, săpun, detergent, cu beneficiari după caz: fie doar cei cu handicap, fie şi cei de la ajutor social. Aşa că săpunul rămâne, deocamdată, pe raft.
Şi în marketurile de cartier e vânzoleală, se aude mereu soneria care solicită suplimentarea numărului de case deschise. Iar aprovizionarea se face masiv. „Noi o să rămânem, cei mari vor fi închişi în curând”, îşi dă cu părerea un angajat, făcând referire la supermarketurile prin care mişună sute de oameni deodată.

Totul prin mail, fax sau cu jandarmul după tine

Dar… Obişnuita agitaţie din afara şi dinlăuntrul instituţiilor a dispărut. Totul prin mail, fax sau cu jandarmul după tine. În spatele Primăriei a fost coadă o vreme, apoi, după ce s-a aflat de prelungirea termenului de plată a impozitelor până în iunie, oamenii s-au potolit. Oricum, accesul e permis doar prin spatele instituţiei: câte unul, dacă ai nevoie la vreun birou, câte doi, dacă te duci să-ţi plăteşti dările. Activitatea continuă, totuşi. La Judecătorie e linişte, magistraţii vin să-şi aranjeze lucrări diverse, dar nu se instrumentează niciun proces, dacă nu e cauză urgentă. Dar listele de şedinţe au fost afişate. Pe geamurile de afară, că nu se intră decât în cazuri deosebite.
Sunt zeci de persoane în carantină în Argeş, sute izolate la domiciliu. În Câmpulung sunt puţini peste zece care stau acasă, dar nu lipsesc autoizolaţii nici în comunele din jur, de la Bughea de Sus şi Lereşti, la Cetăţeni, Coşeşti şi Bălileşti. La momentul în care scriu aceste lucruri, în judeţ nu e niciun caz de infectare. La momentul în care citiţi aceste lucruri, ar fi fain ca situaţia să fie măcar aceeaşi! A mai fost stare de urgenţă în România când cu Mineriada din 1999, dar atunci minerii nu au ajuns în Argeş. Un exemplu pentru Coronavirus…
Cătălin Ion Butoiu