# „Vânzarea dulcețurilor este un business sezonier. Merge foarte bine iarna”, spune Mihai Zaharia, care a renunțat la un job într-o multinațională ca să investească zeci de mii de euro în afacerea de la Costești

La Costești, în Argeș, doi tineri antreprenori prepară dulcețuri naturale după rețete tradiționale sau reinventate, pe care le vând online. El, 35 de ani, a studiat Inginerie Electronică în Transporturi la Politehnică. Ea, 32 de ani, a absolvit ASE în București și lucrează la o companie privată. Au împreună o fetiță și au pus bazele afacerii Bunicel.ro, pentru care Mihai a renunțat la jobul dintr-o corporație. Printre rețetele inedite cu succes la public se numără dulceața de lapte sau cea de ciocolată. Cei doi soți au câștigat chiar și un concurs dedicat firmelor și au avut angajați din medii defavorizate.
Mihai Zaharia s-a născut și a copilărit în Costești, deși originile sale sunt din Dobrogea. „Livada este a părinților, nu a bunicilor. Bunicii au fost din Galați și Tulcea, părinții tot de acolo. În perioada comunistă, părinții mei au venit în Argeș, s-au stabilit la Costești, eu acolo m-am născut și acolo am crescut”, spune Mihai Zaharia. În 2016 a înființat, împreună cu soția sa, Alexandra, firma Bunicel, în care a investit progresiv zeci de mii de euro. „Am făcut cu Alexandra un brainstorming. Numele trebuia să fie românesc, fără diacritice, să sune bine și am făcut o listă de 100 de nume care să fie și ușor de reținut. După care am început eliminarea lor progresiv”, așa s-a ajuns la alegerea numelui inedit Bunicel. După ce părinții s-au întors în Tulcea, Mihai a amenajat casa ca pe o mică fabrică, cu toate aparatele necesare, și a mai plantat pomi fructiferi în locurile în care era nevoie. „Pomii sunt destul de bătrâni, au între 15-20 de ani, este o livadă bătrână”. Livada valorificată are aproximativ 1000 mp și între 100-150 de pomi: meri, peri, gutui, cireși și vișini.

Dulcețurile se realizează manual

Dulcețurile se realizează, de obicei, vara și toamna. Mihai și Alexandra au reușit să se afirme pe o piață restrânsă, deși produc totul artizanal, fără echipamente sofisticate de procesare sau sterilizare. „Tot procesul este manual și încercăm să facem lucrurile cât mai simplu și rapid. Nu cumpărăm cantități foarte mari de fructe, avem unități de spălare, conform avizelor DSP, avem chiuvete mari de inox cu dușuri de apă, cu apă caldă, mese de inox, avem și 2 lăzi frigorifice, 2 unități de fierbere, cu hotă mare. Totul se întâmplă într-un flux. Luăm fructele, le spălăm, le sortăm, le punem la fiert, le punem în borcane, avem un depozit în spate pentru borcane, le etichetăm și cam asta e”, spune tânărul antreprenor. Borcanele au o etichetă personalizată, inspirată din motivele tradiţionale româneşti. Livrările dulcețurilor se realizează prin curier sau personal. Bunicel colaborează însă și cu magazine sau băcănii.

Angajați din medii defavorizate

Afacerea are caracter social. În 2016, Mihai şi Alexandra au câştigat concursul „Fabricat în ţara lui Andrei”, organizat de OMV Petrom pentru business-uri sociale, în urma căruia au primit o finanțare. „Proiectul implica angajarea persoanelor din medii defavorizate, cu situații mai complicate, și am avut angajate 2 doamne din Micești care aveau vârste peste 50 de ani și mulți copii. Le mai trebuiau câțiva ani să iasă la pensie”. Mihai spune și că au preferat să cumpere fructe, în general, de la persoane fizice, de la oameni cu livezi bătrâne, răzlețe, persoane defavorizate. Anul 2019 a fost un an mediu din punct de vedere al producției, crede antreprenorul, care spune că a mai completat necesarul de fructe pentru dulceață din piețele argeșene.

Mihai Zaharia: „Am făcut și rețete tradiționale; am căutat să fie cât mai vechi și simple, dar am și inovat”

Dulceață de ardei iuți, de ciocolată, de lapte sau de nuci verzi, doar câteva dintre sortimentele de produse realizate cu grijă și îndemânare de cei doi soți. I-au ajutat foarte mult cercetările făcute la Biblioteca Națională. „La început am căutat și rețete, dar și modalități de sterilizare, mă interesa foarte mult partea de a păstra dulcețurile și să punem cât mai puțin zahăr. Vrem să facem dulcețuri fără zahăr, dar zahărul e și îndulcitor, și conservant, e foarte greu sa obținem sterilizarea lor, să țină cât mai mult în momentul în care sunt făcute fără zahăr și da, am fost la Biblioteca Națională și am luat toate cărțile vechi la rând”. Dulceţurile fabricate la Costeşti nu au aditivi sau îndulcitori. „Am făcut și rețete tradiționale, am căutat să fie cât mai vechi și simple, pentru a fi produsul cât mai aproape de cel tradițional, cum este dulceața de nuci verzi, dar am și inovat, am încercat combinații de fructe cu un condiment la un moment dat, am încercat chiar și dulceața de lapte, de ciocolată; sunt produse create de Alexandra, ea e foarte pasionată”, povestește Mihai.
Ciocolata de casă are o poveste mai specială, este un derivat dintr-un preparat pe care tatăl Alexandrei îl făcea, batoane de ciocolată. „Este aceeași rețetă, numai că noi i-am dat o consistență tartinabilă, puțin mai lichidă”. Cea mai vândută este dulceața de nuci verzi, urmează dulceața de lapte, dulceața de chilli, ciocolata de casă și dulceața de ardei iute. „Cred că am avut 10-20, poate chiar am încercat și 30 de versiuni, dar ne-am hotărât să ne oprim doar la cele care au mers bine și foarte bine”.
Media de borcane vândute lunar este de 600-800-1000, estimează Mihai. Bunicel a ajuns să fie consumat și în străinătate, de românii din țări precum Spania, Italia sau Germania. „La început au fost sortimente clasice și doreau produsele tradiționale, care să le aducă aminte de acasă”.
În acest moment, Mihai și Alexandra nu mai au angajați. Cel mai mare efort îl depun în cazul dulceței de nuci verzi. „E un pic specială și prin prisma faptului că nucile verzi sunt 2-3 săptămâni în stadiul potrivit pentru a fi făcute dulceață. Este un volum foarte mare de muncă în iulie, depinde de an, de clima respectivă și se muncește intens. Timp de 2-3 săptămâni se muncește aproape continuu. Acela este cel mai mare efort, în rest, sunt zile normale de lucru”, explică Mihai.

Despre provocările antreprenoriatului. „Piața produselor cu dulceață este mică și aglomerată”

Mihai a renunțat la jobul dintr-o multinațională pentru a se implica complet în afacerea de familie. Se poate trăi de pe urma dulceței? „După vreo 4 ani, să spunem așa, începem să simțim că se poate. Până acum, nu. La început am băgat bani, la un moment dat am avut o perioadă de stagnare și am ajuns pe linia de plutire după patru ani”. Mihai și Alexandra au întâmpinat și dificultăți de când au înființat Bunicel.ro.
„Provocarea cea mai mare, probabil ca în cazul foarte multor antreprenori, nu știu câți recunosc sau își dau seama, este a vânzării. Trebuie să îți vinzi produsele corect, nici prea ieftin, nu în orice condiții, să reușești să acoperi cheltuielile și să obții și profit. Acestea sunt importante și greu de realizat. Nu știu dacă e așa în toate domeniile, dar în cel al dulcețurilor sunt canale puține și uneori nu se adună volumul de care ai nevoie ca să faci condiții serioase. La noi sunt supermarketurile cu care am colaborat, băcăniile, dar nu vând în volume foarte mari, mai vindem și online, dar volumul nu e mare și nu sunt canale care să tragă după ele volume”. Cu toate acestea, Mihai nu are regrete și, dacă ar putea să dea timpul înapoi, ar întemeia aceeași afacere, chiar mai implicat.
Sfatul lui pentru tinerii care vor să fondeze o firmă cu acest profil: „Trebuie să aibă grijă foarte mare la piață. Piața produselor cu dulceață este mică și aglomerată și nu aduce un cash flow constant sau mare. Este un business greu, măcar să nu facă foarte multe investiții. Sfatul meu e să încerce ușor, să facă la început câteva sute de borcane, să înțeleagă în ce sisteme și condiții se vând aceste borcane și, ulterior, să înceapă cu investițiile”.